Lecţia 12: Misiunea Noastră ca şi Creştini

Lecţia 12: Misiunea Noastră ca şi Creştini

de Michael Fackerell

A sosit timpul ca în seria noastră de lecţii să luăm în considerare, cu atenţia cuvenită, scopul principal pe care L-a avut Dumnezeu pentru a ne lăsa în continuare pe pământ, după ce am fost mântuiţi.Dacă vă gândiţi atent la asta o să realizaţi că putem cunoaşte pe Dumnezeu mai bine în cer decît aici pe pământ.Lauda şi închinarea sunt mai bune în ceruri, prezenţa lui Dumnezeu e mai puternică, binecuvântările sunt mai mari.Deci, de ce ne-a lăsat Dumnezeu totuşi, pe pămînt? Motivul este acesta; Să aducem pe alţii la cunoştinţa mîntuitoare a lui Dumnezeu.

“Noi deci sîntem trimişi împuterniciţi pentru Hristos şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte pentru Hristos; Impăcaţi-vă cu Dumnezeu.” (2 Cor 5:20).

De fapt, cetăţenia noastră este în ceruri (Filip 3:20 ). Suntem în lume, dar nu aparţinem lumii.Suntem născuţi de sus şi suntem reprezentanţii Săi, mijlocitorii Săi şi de aceea nu ne vedem de lucrările noastre ci de lucrările cereşti.Ca soli ai lui Cristos, trebuie să vorbim pentru Dumnezeu nu pentru noi înşine. Ar trebui să vorbim clar în Numele Lui (Luca 24:47; Col 3:17; 1 Petru 4:11; Is 59:21).

Misiunea noastră este de a lucra cu Dumnezeu pentru a aduce rebelii la supunere faţă de Evanghelie. Toţi oamenii sunt rebeli prin natura lor şi au nevoie de o schimbare radicală pentru a putea avea un viitor etern cu Dumnezeu. Vechiul trebuie să plece noul trebuie să vină (2 Cor 5:17).

Am văzut în lecţiile anterioare că Dumnezeu a pregătit un remediu minunat pentru păcate şi efectele lui în viaţa oamenilor. Noi suntem chemaţi să moştenim binecuvîntarile lui Dumnezeu (1 Petru3:9). Pentru a putea primi mîntuirea, fiecare trebuie să se pocăiască (Luca 13:3) şi să creadă Evanghelia (Ioan 3:16). Este neapărat necesar să ne supunem Evangheliei (2 Tes 1:8, 9). Dumnezeu vrea ca mântuirea să o primească cât mai mulţi oameni posibil. El ne-a lăsat aici pentru a putea ajuta şi pe alţii să primească această mântuire şi să rămână într-adevăr cu Cristos,până la capăt. Viaţa noastră ar trebui orientată spre acest scop.

FIECARE ARE NEVOIE DE MÂNTUIRE

Biblia declară că “toţi au păcătuit şi sînt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” (Rom 3:23) şi mai departe: “Sufletul care păcătuieşte va muri” (Ezec 18), “plata păcatului e moartea” (Rom 6:23). Înseamnă că fiecare persoană de pe pământ are nevoie să fie mântuită. Creştinii care au primit mântuirea trebuie să rămână în Hristos, ori şi ei vor fi aruncaţi şi ei afară ca nişte mlădiţe neroditoare adunate şi aruncate în foc (Ioan 15:6).Atâta timp cât lucrurile sunt în starea aceasta şi doar câţiva oameni se supun cu adevărat lui Hristos în lume noi ar trebui să ne dedicăm vieţile pentru a putea promova în oameni acest tip de credinţă care duce la viaţă veşnică.Ce a înţeles apostolul Pavel despre aceasta, putem vedea în următorul verset :

“Căci dragostea lui Hristos ne strînge; fiindcă socotim că dacă Unul a murit pentru toţi toţi deci au murit. şi El a murit pentru toţi pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi ci pentru Cel cel ce a murit şi a înviat pentru ei.” (2 Cor 5:14,15).

Pavel a înţeles că dacă Hristos a murit pentru toţi, atunci toţi oamenii au murit. Toţi erau morţi în păcat şi aveau nevoie de un Mîntuitor. (Efes 2;1-3) Toti au murit din punct de vedere spiritual şi aveau nevoie de cineva să plătească preţul pentru ei. Fiecare individ are nevoie de sângele lui Isus pentru spălarea păcatelor sale sau va pieri pentru veşnicie.

Pavel a ştiut că scopul morţii lui Cristos a fost deasemeni, să ne răscumpere din păcat şi egoism. Acum aparţinem lui Dumnezeu.Nu mai suntem ai noştri (1Cor6:19). Suntem răscumpăraţi. A te supune Evangheliei înseamnă a nu mai trăi pentru tine ci să trăieşti pentru Isus,Cel care şi-a dat viaţa pentru tine.A trăi pentru Isus înseamnă să laşi pe Isus să trăiască prin tine, să devii o parte din Trupul Său şi să devii o persoană prin care Isus să poată atinge lumea cu dragostea Sa şi cu mesajul Lui despre mântuire.

Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi,curvari, vrăjitori, închinători la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul de foc şi de pucioasă, adică moartea a doua.” (Apoc 21:8)

Conform acestui verset toţi care intră în una din aceste categorii sunt pe drumul spre iad. Trebuie să existe o pocăinţă foarte definită sau o schimbare în viaţa fiecărui om care este în vreun fel necredincios lui Dumnezeu care interpune ceva în viaţa sa, înaintea lui Dumnezeu (idolatrie) sau care este necinstit (minţind).Chiar şi cei fricoşi păcătuiesc şi trebuie să se pocăiască.Ar trebui să fie clar că fiecare persoană care trăieşte trebuie să fie mîntuită şi şă-şi dea viaţa lui Isus dacă nu se supun lui Dumnezeu printr-o credinţă vie (Rom 1:17). De aceea Isus ne-a poruncit să facem ceva în privinţa aceasta.

ISUS NE-A PORUNCIT SĂ MERGEM – ÎN PUTEREA DUHULUI SFÂNT

Pentru creştinul adevărat întrebarea nu este DACă să facăucenici sau să evanghelizeze ci, CUM?

Ca Domn al vieţii noastre scopul lui Isus Hristos are două faţete; să ne binecuvânteze şi să ne facă pe noi o binecuvântare. Aşa cum vom vedea mai departe El ne-a poruncit nouă să fim martori ai Lui, să comunicăm Evanghelia şi să facem ucenici pretutindeni.

Deşi nu suntem perfecţi Isus aşteaptă ca noi să-i fim martori, să fim ucenicii Săi, să ştim Evanghelia şi s-o împărtăşim cu alţii în mod inteligent şi în puterea Duhului Sfînt.

“Ci veţi primi o putere cînd Se v-a pogorî Duhul Sfînt peste voi şi-Mi veţi fi martori ai Mei în Ierusalim, în toată Iudeia, în toată Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.” (Fapte1:8)

Marea chemare este pentru tine, astăzi, ca ucenic al lui Isus! Un ucenic este acela care învaţă de la stăpânul său. Dacă credem în Isus cu o credinţă mîntuitoare vom continua să învăţăm de la El în supunere şi ascultare, şi asta ne face ucenici ai Lui.Fiecare creştin adevărat este un ucenic. ’’Pentru întîia dată ucenicilor li s-a dat numele de creştini în Antiohia.’’ (Fapte 11:26). Isus n-a folosit niciodată cuvântul “Creştin” în Evanghelie. El vorbea despre a fi ucenic, sau despre a-L urma, sau despre a crede în El. Cuvîntul creştin este probabil cel mai folosit cuvânt în orice limbă pentru că tot felul de oameni şi-au arogat titlul de creştini pentru ei însişi,fără să aibă o relaţie personală cu Hristos.

Isus S-a apropiat de ei a vorbit cu ei şi le-a zis: “Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pămînt. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. şi iată că Eu sunt cu voi în fiecare zi pînă la sfîrşitul veacului. Amin.”(Mt 28: 18-20).

Isus a avut toată autoritatea de la Dumnezeu Tatăl pentru a ne spune ce să facem. In următorul pasaj Dumnezeu vorbeşte către noi.Nu mai avem nevoie de altă chemare. Deci :

1. Lucrurile pe care apostolii le-au învăţat de la Isus : învăţătura morală, poruncile, principiile Împărăţiei cum ar fi dependenţa de Dumnezeu şi lucrarea de vindecare sau de scoatere de demoni. TOATE ACESTE LUCRURI Isus a lăsat să fie învăţate de către fiecare generaţie de ucenici. După ce cei 11 au învăţat toate aceste lucruri pe ucenicii lor aceştia din urmă au trebuit să se supună aceleiasi instrucţiuni : să se supună aceleiaşi porunci şi ei, deasemeni. Ei trebuie să ducă Evanghelia în puterea lui Dumnezeu generaţiei următoare şi să antreneze ucenici care să reprezinte corect inima lui Isus în toate lucrurile şi să continue misiunea Lui.

Putem vedea că învăţarea ucenicilor pentru a se supune acestei Mari Chemări, face parte din această Mare Chemare.

Aceeaşi sarcină o ai şi tu. Asta înseamnă că tu trebuie să înveţi sau să fii învăţat să faci toate lucrurile pe care Isus le-a poruncit în Evanghelie. Aminteşte-ţi că Isus nu a învătat doar verbal ci şi prin exemplul Său, lucrarea şi viaţa Sa. Învăţăm prin exemplul nostru, nu numai prin cuvânt.

2. Ucenicii şi nu copiii părinţilor credincioşi erau aceia care erau botezaţi. Din moment ce botezul este o dedicare totală de a muri pentru sine şi de a trăi pentru voia lui Dumnezeu, rezultă că fiecare ucenic botezat a făcut un legământ cu Dumnezeu să facă ucenici şi să răspândească Evanghelia. Aceasta trebuie făcută în puterea Duhului Sfânt deasemeni, din moment ce Isus a învăţat pe ucenicii Săi să primească puterea Duhului Sfânt şi să rămână în El ( Luca 24:49 ; Ioan 15:1-10).

MARII TRIMITERI ÎN ALTE PASAJE DIN BIBLIE

“şI le-a zis : aşa este scris şi aşa trebuia să sufere Cristosul şi să învieze a treia zi dintre cei morţi şi să predice, în numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri. Si iată, voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Isus ne spune că trebuie să predicăm Evanghelia – moartea şi învierea lui Isus şi răspunsul potrivit la aceasta, atunci când înţelegem pe deplin – pocăinţa cu rezultatul ei, siguranţa iertării păcatelor. Dar El arată clar că trebuie să fim îmbrăcaţi cu putere de sus pentru a face această lucrare cum se cuvine. Promisiunea Tatălui este botezul în Duhul Sfânt. (vezi Fapte 1:4,5 )

Isus le-a zis deci din nou : “Pace vouă! Cum M-a trimis pe mine Tatăl aşa vă trimit şi eu pe voi.“

Din nou putem vedea că Isus îi trimite pe ucenicii Săi în acelaşi fel în care Tatăl L-a trimis pe El. Suntem trimişi în aşa fel încât să depindem de Dumnezeu în timp ce ne străduim să predicăm Evanghelia şi să o demonstrăm aşa cum a făcut Isus în stăpânirea asupra păcatului bolii şi a morţii.
şi le-a zis : “Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la orice făptură! Cine va crede şi va fi botezat, va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi condamnat. şi aceste semne vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate demoni ;vor vorbi limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi ei se vor face sănătoşi”. (Marcu 16:15-18)

Aceasta este una din poruncile cărora trebuie să învăţăm să ne supunem. Predicaţi Evanghelia! ( 2Tim 4:2 ). Nu doar unuia sau sau câtorva oameni, sau doar popoarelor noastre favorite. Tuturor făpturilor! Trebuie să facem aceasta în afară de faptul că trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru. Destinul etern al acelora care aud este decis dacă ei au crezut sau nu. De aceea Dumnezeu ne porunceşte să fim plini de Duhul Sfânt atunci când predicăm pentru ca cât mai mulţi oameni să creadă. EŞTI RESPONSABIL ÎN FAŢA LUI DUMNEZEU SĂ FII PLIN DE DUH ŞI SĂ PREDICI EVANGHELIA.

Dumnezeu a promis să facă semne care să-i urmeze pe cei care cred. Dacă nu credem în acestea avem nevoie să ne pocăim de necredinţă. Isus a spus că aceste semne ne vor urma dacă credem. Trebuie să acţionăm în credinţă.Trebuie să vestim Evanghelia celorlalţi în credinţă. Trebuie să trăim în credinţă. O credinţă moartă în Evanghelie nu va impresiona pe nimeni,şi cu atât mai puţin pe Dumnezeu.

CUM SĂ FACEŢI SEMNELE SĂ VĂ URMEZE
Aceasta nu este o chestiune a misterioasei suveranităţi a lui Dumnezeu. El este suveran şi poate face lucruri pe căi negândite de noi. Oricum, a aştepta să faceţi semnele să vă urmeze fără o bază esenţială sigură înseamnă a-L ispiti pe Dumnezeu. A nu aştepta semnele să vă urmeze este pur şi simplu necredinţă. Ori aşteptăm, ori nu.

1. Fii plin de Duhul. Primeşte Botezul în Duhul Sfânt, biblic, cu vorbirea în limbi (vezi lecţia 10), dar nu te opri aici. In fiecare zi caută-L pe Dumnezeu, iubeşte-L pe Dumnezeu, rămâi în Isus şi ascultă vocea Lui. Menţine-ţi viaţa în regulă cu Dumnezeu.
2. Fii curajos: “Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel drept îndrăzneşte ca un leu.” (Prov. 28:1 ). În predica ta despre Evanghelie, Duhul Lui Dumnezeu vrea ca tu să porneşti cu curaj declarând că Isus mântuieşte, vindecă şi eliberează azi (Evrei 13:8). Spune-o oamenilor ca şi cum tu aştepţi să se întâmple ACUM. Nu-ţi fie teamă să chemi oamenii la pocăinţă, să creadă, să-L primească pe Isus ca Domn, Mântuitor şi Vindecător. Aşteaptă un răspuns.

3. Aşteaptă, priveşte şi ascultă. Aşteaptă în prezenţa lui Dumnezeu cu un spirit închinător. In timp ce faci asta, veghează, să poţi vedea ce face Dumnezeu în vieţile oamenilor. Isus a făcut numai ce a văzut pe Tatăl făcând (Ioan 5:19). Priveşte cum Duhul Sfânt atinge pe oameni, şi mişcă-te cu Duhul Sfânt. Deasemeni ascultă vocea Duhului Sfânt. De multe ori El vrea să-ţi spună ce stări urmează să vindece, ce duhuri trebuiesc legate sau expulzate, ce poziţie trebuie să iei. Aşteaptă, veghează, ascultă şi supune-te. Pune mâinile pe aceia pe care El ţi-i arată şi roagă-te pentru ei (Marcu 16:18).

4. Nu lăsa descurajarea să te biruie niciodată. Fă tot ceea ce poţi pentru a-ţi zidi credinţa. Precum ucenicii, poţi veni la Isus întrebându-L: “De ce n-am putut noi să-l scoatem (demonul ) afară?” (Mat 17:19 ). Răspunsul care urmează ne arată că asta e o chestiune de a scăpa de necredinţă şi nu despre dorinţa suverană şi misterioasă a lui Dumnezeu. Putem vedea în acelaşi pasaj că trebuie să ne dedicăm unor timpuri de rugăciune şi post dacă dorim să vedem miracole mai mari ale lui Isus găsindu-şi locul în lucrarea noastră în Numele Lui Isus. Postul sfărâmă puterea necredinţei.

ALTE MOTIVE PENTRU A PREDICA EVANGHELIA

Motivul Calvarului. O iubire aşa de mare, o pedeapsă atât de mare, o suferinţă atât de mare… Priveşte la rănile lui Isus El a sângerat pentru tine dar nu numai pentru tine ci, pentru întreaga lume. Când vezi suferinţa Lui, vei socoti suferinţa ta ca un lucru neânsemnat. Problema ta presonală va păli, devenind nesemnificativă dacă vei putea măcar înţelege mizeria intensă, durerea suferinţa şi agonia fizică pe care Isus a îndurat-o pentru tine. Când vezi iubirea Lui exprimată pe cruce, nu te îngrozeşti de egoismul tău? “Lăsaţi-vă împinşi de la spate de Dragostea Lui Dumnezeu în predicarea Evangheliei aşa cum a fost Isus prin faptul că ne-a pus-o la dispoziţie.”

Pentru slava, onoarea şi lauda Lui Dumnezeu. Nu vă doare inima când Acela căruia şi îngerii I se închină este atât de blasfemiat pe pamânt.Există o tactică în lume de a înăbuşi cunoştinţa Dumnezeului cel Adevărat. Câţi oameni aduc mulţumiri lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune ce le-au fost dăruite? Minţile lor sunt orbite de satan, prinţul întunericului. .
Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre de Duhul Sfânt (Rom. 5:5 ) Ar trebui să ne pese destul de mult pentru a acţiona, pentru a face ceva. Nu doar sa-I cerem lui Dumnezeu să-i mântuiască. Inainte ca oricăruia dintre noi sa-i pese, El L-a dat pe Fiul Său Cel Intâi Născut să fie condus spre moarte pentru păcatele noastre cele mai groaznice.
Evanghelia este Vestea cea Bună. Ne place să aducem veşti bune. Dumnezeu a făcut ceva pentru nevoia lumii întregi. Aceasta este Vestea cea Bună.Poţi îndrăzni să crezi că Dumnezeu face ceva bun pentru aceia pe care -I ştiţi, legaţi în lanţuri satanice de păcat, boală sau moarte? Atunci proclamă cu curaj această veste şi eliberează prizonierii!

Voi sunteţi trupul lui Cristos. Isus nu are alte mâini pe pământ decqt mâinile tale şi ale mele, nu are gură pe pământ decât gura ta şi-a mea. Fiind Trupul Său, trebuie să-L exprimăm pe Isus prin tot ceea ce suntem. şI inima Lui bate pentru sufletele pierdute!

Isus Cristos este în tine. Trebuie să rămâi în El şi El în tine. Trebuie să umblăm aşa cum El a umblat. Isus a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut (Luca 19:10 ). Nu i-a chemat pe cei neprihăniţi ci, pe păcătoşi la pocăinţă.

Dacă Isus Cristos este iubirea cea mai mare a sufletului tău, lumin avieţii tale, Domnul şi Stăpânul tău, conducătorul tău, prietenul tău şi esenţa noii tale vieţi, cum poţi să-L ţii departe de conversaţia ta ? Vei dori să-L prezinţi pe prietenul tău Isus oamenilor pe care-i cunoşti.
Nu vrem să avem sângele păcătoşilor pe mâinile noastre (citeşte Ezek 3:17-20; 33:8; Fapte 18:6; 20:26,27; 1Cor. 9:16)

Acela care câştigă suflete este înţelept. (Prov. 11:30) “Dar dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.“ (Iacov 1:5).

O mare răsplată este promisă acum şi pentru eternitate. (Dan.12:3; 1 Tes 2:19,20).

Bucuria noastră este deplină atunci când mărturisim ceea ce ştim cu adevărat despre Dumnezeu. (1 Ioan 1:3,4; Ioan 15:11; Luca 15:5).

Frica de Dumnezeu ne va face să mărturisim ( 2Cor. 5:11; 1Cor. 9:16; Luca 12:47). Fără frică de Domnul nu este înţelepciune, iar fără înţelepciune nu este mântuire. Să vă spun deschis, dacă nu faceţi tot ce puteţi să comunicaţi Evanghelia în puterea Duhului Sfânt, şi să faceţi ucenici, nu aveţi nici o scuză înaintea lui Dumnezeu şi sunteţi mai vinovaţi ca un pompier care lasă oamenii să moară în flăcări, nefăcând nimic.

DEDICAREA CERUTĂ DE ISUS PENTRU ACEASTA

Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta este slujirea voastră înţeleaptă. Să nu vă conformaţi veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.

Apoi chemând la El mulţimea împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: ”Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. Căci oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, o va salva. şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? Pentru că oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, se va ruşina şi Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” (Marcu 8:34-38).

Dumnezeu nu cere nimic mai puţin decât dedicarea noastră pentru El. Întâi ne dedicăm trupurile – ochii, urechile, creierul, gura, mâinile, picioarele, stomacul şi orice altceva. Apoi Cuvântul lui Dumnezeu va înnoi mintea noastră pentru a gândi în acord cu adevărul lui Dumnezeu şi nu cu minciunile diavolului. Atunci vom trăi pentru slava lui Dumnezeu şi pentru câştigarea de suflete. Suntem soldaţii lui Cristos (Efeseni 6:10-20).

Isus este foarte clar. Nu trebuie să încercăm să salvăm viaţa noastră. Mai degrabă trebuie să pierdem viaţa noastră de dragul Său şi AL EVANGHELIEI. A ceia care au făcut asta au aflat că cea mai mare aventură a vieţii este să împlineşti voia lui Dumnezeu.

Ce a vrut să spună Isus prin “viaţa noastră”?

Aici este folosit cuvântul grec “psuche” care este tradus în 58 locuri în Noul Testament ca suflet. Este cuvântul din care derivă cuvântul “ psihologie”. Viaţa sufletului nostru include gânduri, sentimente şi dorinţe. Viaţa sufletului nostru pe care trebuie să o pierdem este atunci:

1. Orice noţiune falsă, idee au filosofie care vine din sistemul lumii şi stă în opoziţiecu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu şi în special în opoziţie cu Evanghelia însăşi. Acestea diferă de la o cultură la alta şi sunt câteva noţiuni comune acceptate, idei şi filosofii care trebuiesc pierdute pentru Cristos, dacă dorim să împlinim planul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră.

MINCIUNI!
a. Ce contează cu adevărat este cum mă vede lumea. Oamenii trebuie să mă placă. Trebuie să -I mulţumesc. De aceea, nu trebuie să spun nimic care să-i supere sau să-i enerveze. Nu trebuie să-mi asum riscul ca oamenii să mă numească fanatic sau altfel. (Marcu 8:38; Matei 10:32-33; Ioan 5:44; 1 Ioan 2:15)

b. Principala mea problemă este să obţin cât mai mulţi bani pot, apoi mă pot ocupa de alte probleme. (1 Timotei 6:5-10, 17, 18; Luca 14:33; Matei 6:19-21; Marcu 8:36; Marcu 4:19; Luca 12:13-21)

c. Există multe căi către Dumnezeu. Fiecare trebuie să-şi găsească calea lui. (Ioan 14:6; Matei 28:19-20)

d. Este slujba pastorului, predicatorului, preotului să spună lumii. Eu nu sunt calificat şi nu este treaba mea. ( Marcu 16:15; Isaia 43:10; Fapte 11:26; 1:8; 1 Petru 2:9)

e. Sunt prea ocupat pentru toate acestea.(Luca 14:15-24; 14:26-33; Marcu 8:34-38)

f. Are Dumnezeu grijă, cumva, de problema evanghelizării lumii. Nu e treaba mea. (Ezechiel 3:17-20; 33:8; Fapte 18:6; 20:26-27; 1 Corinteni 9:16)

g. Nu mă pot elibera de păcat. Deci, cine sunt eu să vestesc evanghelia celorlalţi?(Ioan 8:31-34; Romani 6:1; 1 Tesaloniceni 5:23,24)

h. Poate, într-o zi. Dar acum vreau să mă joc sau să mă uit la TV sau să-mi găsesc plăcerile. Ce-i greşit în asta? (Filipeni 2:4; 3:17-19; Isaia 58:13; Evrei 3:15; 2 Timotei 3:1-5)

I. Mă rog la Dumnezeu să mărturisească lumea. Nu este lucrarea mea să mărturisesc sau să predic. (Matei 28:20; Fapte 1:8; Ezechiel 3:18; 2 Corinteni 5:20; Psalm 96:2; Fapte 5:42; Marcu 16:15; Isaia 43:10; Luca 10:25-37)

Nu este scopul acestei lecţii să demoleze fiecare din aceste fortăreţe, în detaliu, acum. Sunteţi trimişi la referinţele Scripturale citate aici pentru a studia mai departe şi a gândi la ele.

2. Trebuie să scăpăm de emoţiile negative care blochează mărturia.

a. Frica. Mulţi creştini au nevoie de eliberare de duhul fricii. Este ceva din viaţa veche. Nu trebuie să-i dăm loc diavolului. (Efeseni 4:27; 2 Timotei 1:6-8). Să fim umpluţi cu Duhul ne va fi de folos aici. Aşa ne vom antrena şi practica. Dar de multe ori, încă există un duh de frică la lucru în vieţile creştinilor. Vom lua în considerare acest important subiect al eliberării într-o lecţie viitoare.

b. Împietrirea inimii. Câteodată avem nevoie ca Dumnezeu să ne sfărâme inimile. Putem gândi că ştim totul şi să fim indiferenţi faţă de alţii sau chiar faţă de inima lui Dumnezeu. Dacă rămânem împietriţi în inimă există pericolul real de a deveni ipocriţi. Împietrirea poate veni prin răni ale trecutului, neiertare, egoism şi lăcomie, necredinţă şi în multe alte feluri. Trebuie să ne smerim şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să se ocupe de noi, dacă intenţionăm să fim ceea ce vrea El să fim şi să facem ceea ce vrea El să facem.

3. Trebuie să renunţăm la toate celelalte interesuri care ne ţin departe de a face voia lui Dumnezeu aşa cum El ne-o descoperă prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său.

Dacă avem alte interese în afara Împărăţiei lui Dumnezeu, desigur că ne vom gândi la ele. şi dacă vom continua să ne gândim la ele, acestea ne vor ţine departe de la a face voia lui Dumnezeu. Vom avea interese despărţite. Dumnezeu ne va conduce pe o cale iar mintea trupească pe alta. Nici măcar n-ar trebui să satisfacem plăcerile trupului sau ale minţii (Romani 13:14). Calea pentru a birui ispita este să privim la Cristos nu la ispită (Evrei 12:1,2).

Suntem acum într-o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru suflete, împotriva diavolului şi forţelor sale. A face orice pentru a estompa în mod deliberat minţile noastre din aceste realităţi arată o lipsă de încredere în puterea lui Dumnezeu de a ne susţine. Oare ar trebui pompierii să se îmbete în timp ce oamenii ard în flăcări? Ar trebui să ne îmbătăm cu spiritul lumii? Dumnezeu a promis să ne dea pace, împlinire şi satisfacţie atunci când facem voia Lui (Ioan 4:34; Matei 11:28-30). N-ar trebui să obosim dacă rămânem în iubirea şi puterea lui Isus. Dacă aşteptăm în Domnul, El ne va înnoi tăria noastră (Isaia 40:31).

Ceea ce ar trebui să ne amintim totuşi în mijlocul acestei probleme este că Dumnezeu nu ne forţează niciodată. Decizia de a ne pune pe noi înşine pe altarul dedicării către Dumnezeu trebuie făcută în fiecare zi. (Luca 9:23). Este o chestiune de alegere conştientă. Dumnezeu nu este interesat în a avea nişte roboţi. El vrea bărbaţi şi femei, fete şi băieţi care să se dedice ei înşişi total Lui din recunoştinţă pentru mântuirea lor şi din dragoste pentru Dumnezeu. Decizia de a-L urma pe Isus trebuie luată zilnic. Decizia de a fi plini de Duhul Sfânt trebuie făcută în fiecare dinmineaţă. Îndrăznesc să spun că credincioşia sau lipsa acesteia în acest punct, au consecinţe eterne, care răsună şi vibrează în ceruri şi în iad în fiecare zi şi în mod continuu în eternitate.

A FACE UCENICI, A COMUNICA EVANGHELIA

Pentru a comunica evanghelia în mod efectiv trebuie:

1. Să cunoaştem Evanghelia
2. Să ne supunem Evangheliei şi să facem mărturisiri despre lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră.
3. Să primim botezul în Duhul Sfânt.
4. Să ne pregătim mintal, spiritual şi fizic
5. Să facem relaţii de încredere cu oamenii din jurul nostru.
6. Să folosim toate ocaziile pe care le avem de a întoarce conversaţia spre lucrurile spirituale iar apoi să căutăm deschideri pentru a le împărtăşi cu oamenii.
7. Să deschidem gura şi să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu către oameni, începând a vorbi despre Dumnezeu, Legea şi apoi Evanghelia.
8. Să ştim să provocăm oamenii să răspundă şi să îi conducem la Cristos printr-o rugăciune simplă.
9. Să citim literatură creştină, cărţi, casete sau alte lucruri gata să le dăm oamenilor interesaţi.
10. Să ne rugăm în mod constant şi să-i aducem pe oameni să vină în părtăşie sau la adunările bisericii sau la alte evenimente pentru a putea fi intregaţi în viaţa bisericii.

Comunicarea Evangheliei şi conducerea oamenilor la Cristos ţinteşte să producă adăugare la biserică şi în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar strategia lui Dumnezeu trece dincolo de aceste lucruri. El vrea ca noi să fim implicaţi în multiplicare.

“Deci tu, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Cristos Isus. şi ce ai auzit de la mine, în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii.” (2 Timotei 2:1,2)

Dumnezeu ne cheamă să fim puternici în El – în harul Său, în Duhul Său, în Cuvântul Său în aşa fel încât să avem ce merită a fi împărtăşit în vieţile altora şi să fim în stare să inspirăm. Atunci, El ne cheamă să împărtăşim ceea ce avem de la Dumnezeu şi ceea ce am învăţat din lucrători credincioşi ai lui Dumnezeu şi să învăţăm şi să impartăm aceste lucruri altora.

Trebuie să căutăm oameni crdincioşi. Poate că vom găsi doar câţiva, dar, nu contează. Împărtăşeşte tot ceea ce poţi în Dumnezeu către ei, fă ucenici din ei, încurajează-i constant, învaţă-i să se supună lui Dumnezeu şi ţine-i în măsură să continue cu Dumnezeu. Ei vor fi transformaţi în slujitori ai lui Cristos, iar apoi ei vor învăţa să facă acelaşi lucru. Aceasta produce un efect de multiplicare. Dacă cineva ar putea prin harul lui Dumnezeu să ucenicizeze o persoană în fiecare an, atunci în 34 de ani întreaga lume ar fi ucenici ai lui Cristos. Faptul că aceasta nu s-a produs dovedeşte necredinţa generală a bisericii pe de o parte şi a umanităţii pe de altă parte în planul şi scopul lui Dumnezeu. Ne-am permis nouă înşine să fim prea uşor distraşi. Prea des nu am clădit pentru viitor, ci doar am gândit pe termen scurt. Chiar slujitori creştini cad în cursa de a merge pe termen scurt în lucruri care arată bine, dar produc doar un efect superficial. Acum este timpul ca toate acestea să se schimbe. Dumnezeu ridică o generaţie nouă de oameni dedicaţi, ucenici îmbrăcaţi cu putere care nu vor îngădiu persecuţiilor sau seducţiilor lumeşti să-i îndepărteze de la scopul lor smerit în Cristos.

CUM SĂ FACEM UCENICI

1. Fii tu însuţi un ucenic. Învaţa prin Duhul să faci ceea ce Isus spune prin Cuvântul Său. Lasă-L pe El să te schimbe.

2. Disciplinează-te pe tine însuţi spre rugăciune, studiu, părtăşie, închinare şi mărturie până aceste lucruri devin o dorinţă şi o plăcere.

3. Învaţă oamenii să urmeze exemplul tău şi să primească cuvântul tâu pas cu pas, fără a presupune că ei deja cunosc anumite lucruri. Învaţă-i să caute pe Dumnezeu şi să dezvolte o relaţie personală cu El.

4. Ia-i cu tine pentru a putea vedea ceea ce faci tu. Lasă-i să participe în ceea ce faci.

5. Mergi cu ei în timp ce ei fac lucrurile pe care te-au văzut pe tine făcându-le. Priveşte-i şi cere Domnului să-ţi descopere despre ei, încurajează-i şi corectează-i.

6. Trimite-i să facă lucruri. Dă-le responsabilitate şi autoritate. Aşteaptă rapoarte regulate de la ei.

7. Pregăteşte-te să-i laşi să meargă în alte locuri pentru a împlini viziunea lor personală dăruită de către Dumnezeu la timpul pe cate ţi-l indică Dumnezeu.

CREŞTEREA BISERICII

Scopul acestei evanghelizări şi ucenicizări este în întregime zidirea trupului lui Cristos. (Efeseni 4:11-13). Trupul lui Cristos, biserica, este de asemenea şi mireasa lui Cristos. El şi-a dat viaţa pentru biserică. Lucrarea noastră în evanghelizare şi ucenicizare este pentru scopul de a înnapoia lui Dumnezeu plăcerea şi slava, da la care vine orice lucru bun.

De aceea, trebuie să facem tot ceea ce putem pentru zidirea bisericii. Nu trebuie să refuzăm nici un har de la Dumnezeu care poate zidi biserica. Dumnezeu vrea ca mulţimile să fie parte din Biserica Sa Universală care urmează să fie în final compusă din multe biserici locale unite în fiecare localitate. Nu va fi o denominaţiune sau alta. Vor fi biserici pline de dragoste, putere, înţelepciune şi slava lui Dumnezeu. Biserici care sunt sfinte pentru Dumnezeu. Pentru această mireasă se va întoarce Isus.

De aceea, tot ceea ce facem în evanghelizare şi ucenicizare trebuie să slujească biserica. Biserica este în acelaşi timp un vehicol corect pentru evanghelizare şi ucenicizare şi un loc corect în care ucenicii trebuie să se adune. Toate şcolile biblice, organizaţiile evanghelistice, mişcările social creştine există pentru a servi biserica şi nu altceva. Noul Testament nu vorbeşte despre acestea ca fiind ceva în afara sau independent de biserică. Trebuie să captăm viziunea unei biserici locale glorioase ca fiind ceva către care merită să ne dedicăm vieţlie dacă dorim să împărtăşim viziunea lui Dumnezeu.Pentru aceasta trebuie să ne dedicăm acestui fel de evanghelizare care arată noi convertiri către un mers real înainte şi o eternă relaţie cu Cristos. Orice scurtare a acestor lucruri este în cel mai bun caz incomplet şi iresponsabil în cel mai rău caz. A fost atât de multă evanghelizare slabă în ultimile decade cu mii şi milioane de “convertiţi” care astăzi nu pot fi găsiţi nicăieri. Evanghelistul zilelor noastre trebuie să se gândească la plantare de biserică şi la echiparea bisericilor existente care să preia recolta. Doar împrăştierea seminţei Cuvântului şi faptul că vedem aparente răspunsuri şi miracole de vindecare NU înseamnă culegerea recoltei. Recolta s-a sfârşit când grâul este cu adevărat în grânar în siguranţă. De ce? Pentru că dacă oamenii nu stau niciodată într-o biserică biblică care să aibă adevărata viaţă a lui Dumnezeu în ea, ei nu au început să facă voia lui Dumnezeu pentru vieţlie lor! (Evrei 10:25). Degeaba spun ei că L-au primit pe Isus, pentru că nu au lăsat Cuvântul Lui să domnească în viaţa lor. Ei nu au fost convinşi destul de adânc. El nu a fost încă primit ca Domn în adevăr. Să ne ajute Dumnezeu să vedem necesitatea unei pocăinţe adânci şi a credinţei în lucrarea lui Dumnezeu!

Copyright © Michael Fackerell 2009
www.christian-faith.com/forjesus/romana

Aveţi permisiunea să duplicaţi şi să distribuiţi gratuit această învăţătură atâta timp cât nu modificaţi nimic din content, inclusiv numele autorului, nota de copyright şi adresa paginii de web.

Print Friendly, PDF & Email
About Michael Fackerell

The Christian faith is about Jesus. He came to save the lost. About Jesus Christ, Bible teaching, Testimonies, Salvation, Prayer, Faith, Networking.

Leave a Reply (Choose Facebook or Standard)

 

Please enable us to use MORE time to reach MORE PEOPLE ... Donate NOW.

close
Facebook Iconfacebook like buttonYouTube Icon