Lecţia 7: Credinţa in Dumnezeu

Lecţia 7: Credinţa in Dumnezeu

de Michael Fackerell

Am văzut că Dumnezeu a pus la dispoziţie o mântuire uimitoare din toate consecinţele rebeliunii. Această mântuire trebuie să fie primită prin credinţă şi pocăinţă. Dumnezeu aşteaptă, ca noi să ne schimbăm să alegem cu cine ne vom alia şi către cine vom fi loiali. Acum trebuie să-L iubim pe El şi să-I slujim Lui, nu dorinţelor noastre vechi, egoiste şi corupte. El vrea să ne elibereze de orice opresie. Dar de asemenea, să schimbe loialitatea, alianţa sau pocăinţa de care avem nevoie ca să credem în Dumnezeu şi în promisiunile Lui cu o credinţă vie. În această lecţie vom considera ce înseamnă să avem credinţă în Dumnezeu.

CE ESTE CREDINŢA?

CE NU ESTE CREDINŢA

Credinţa nu este religie. De multe ori oamenii spun ” Avem credinţa noastră”. Ceea ce ei vor să spună este aceasta : ” Avem ideile noastre religioase şi doctrinele noastre, tradiţiile noastre, căile noastre de a face lucruri care vin din generaţii. Nu încerca să le schimbi tu.” Aceasta nu este idea biblică a credinţei.

Credinţa nu este o învoire mintală. Nu este să cazi de acord în mintea ta, ” Da, asta este adevărat.” Mulţi dintre cei ce zic despre ei înşişi că sunt creştini cred cu mintea că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, dar această credinţă nu schimbă felul în care ei trăiesc. Nu este o credinţă care poate să mântuiască. (Iacov 2:14)

Chiar şi demonii au felul ăsta de credinţă. Ei ştiu şi cred că Dumnezeu există (Iacov 2:19)şi se înfioară. Ei nu au încredere iubitoare în Dumnezeu.

Credinţa nu este un mod de a-L manipula pe Dumnezeu. Nu există nici o putere prin care să-L facem pe Dumnezeu să facă ceea ce NOI vrem când El nu vrea s-o facă. Nu este un fel de magie prin care prin care-L facem pe Dumnezeu să devină slujitorul nostru!

Credinţa nu este o nădejde, nu este o dorinţă pozitivă. Nădejdea este bună şi se relatează la viitor. Totuşi credinţa i-a promisiunea ca şi cum s-a întâmplat ACUM. Mulţi oameni au nădejde şi caută fricoşi rezultatele, dar le lipseşte credinţa stabilă şi asigurarea prezentă pe care credinţa o are.

CE ESTE CREDINŢA

În sensul general al cuvântului, să ai credinţă înseamnă să crezi în ceva sau cineva, să te încrezi pe deplin, să fii aşa de încrezător că îţi bazezi acţiunile tale pe ceea ce crezi. Să ai credinţă înseamnă să crezi înseamnă să fii deplin convins de adevărul şi încrederea în ceea ce crezi.

Credinţa în Dumnezeu atunci este să ai felul de încredere şi siguranţă în Dumnezeu şi în Cristos care te conduce, să-ţi dedici tot sufletul lui Dumnezeu ca Mântuitor (Justificator, Curăţător, Vindecător, Eliberator) şi Domn (Stăpân, Rege).

Traducerea New International Version spune: ” Credinţa este să fii sigur de lucrurile pentru care speri, şi siguranţa a ceea ce nu vezi.” (Evrei 11:1 NIV).

Versiunea New King James a Bibliei spune: ” Acum credinţa este substanţa lucrurilor pentru care speri, evidenţa lucrurilor nevăzute.” (Evrei 11:1).

Credinţa este o substanţă spirituală. Când ai această substanţă spirituală în tine, îţi comunică o cunoştinţă internă sigură că lucrul pentru care speri este cu siguranţă stabilit, chiar înainte de a vedea vreo evidenţă materială că se întâmplă.

Credinţa este o forţă spirituală. Credinţa în Dumnezeu este un răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu pe care Dumnezeu îl răsplăteşte cu răspuns de asemenea. Isus a spus în Marcu 11:23, ” Adevărat vă spun, oricine va zice muntelui acestuia:” Mişcă-te şi aruncă-te în mare”, şi nu se îndoieşte în inima lui, dar CREDE că ceea ce SPUNE se va face, va AVEA ceea ce SPUNE.” Cuvintele amestecate cu o credinţă reală, pură poate şi va mişca munţii sau orice altă problemă pe care o avem în faţă.

Credinţa în Dumnezeu, trebuie să fie din inimă. Nu este numai intelectuală. Este spirituală. ” Căci prin credinţa din inimă, se ajunge la neprihănire şi prin mărturisirea cu gura la mântuire.” (Romani 10:10)

Credinţa te face să cunoşti în inima ta, înainte să vezi cu ochii. ”Pentru că umblăm prin credinţă şi nu prin vedere.” (2 Corinteni 5:7)

Unii spun, ”Nu cred până nu văd.” Odată ce vezi că lucrul pentru care speri deja există în mod natural, atunci tu nu mai ai nevoie de credinţă.

Speranţa este o condiţie pentru credinţă. Speranţa este ” o aşteptare pozitivă neclintită a binelui”. Speranţa este pentru minte (1 Tesaloniceni 5:8; Evrei 6:19), o ancoră pentru suflet. Ne ţine în locul în care putem crede, dar nu este ”credinţa” însăşi.Totuşi, fără speranţă nu există ”lucruri pentru care să speri”şi de aceea acolo nu poate fi credinţă.de la Dumnezeu. Noi îl simţim în inimile noastre. Manifestarea acelor bunuri, răspunsul primit vine mai târziu în timp ce noi suntem răbdători şi nu renunţăm la încrederea noastră. (Evrei 10:35-39; 6:12).

Credinţa este ca un cec. Tot ce ai de făcut este să păstrezi cecul acela, să te duci la bancă şi sa-l prezinţi şi poţi aştepta cu încredere banii să apară în contul tău, după un anumit timp. Dacă arunci cecul, banii nu vor mai fi puşi în contul tău. Dumnezeu este vrednic de încredere şi întotdeauna are resurse să facă faţă promisiunilor.

Credinţa vie întotdeauna are acţiuni care corespund. Noi vorbim ceea ce credem într-adevăr şi acţionăm în acord cu ceea ce credem. Eroii credinţei, ca Avraam, au fost consideraţi oameni ai credinţei pentru că au acţionat pe ceea ce Dumnezeu le-a arătat. Ei au acţionat pe credinţa lor. (Evrei 11:17-38, Iacov 2:21-23).

Să trăieşti în credinţă înseamnă să faci şi să spui ce crezi că este corect, fără îndoială.

Credinţa este o odihnă. Este compatibilă cu pacea interioară. Nu este ” a încerca să crezi ”. Să spui că tu ” încerci să-L crezi pe Dumnezeu înseamnă să spui că nu-L crezi pe El. Omul care ” încearcă să creadă” poate fi sincer, dar nu are credinţă în zona aceasta încă.

DE CE TREBUIE SĂ-L CREDEM PE DUMNEZEU ?

Prin credinţă putem şti că avem răspunsul la rugăciunile noastre înainte de a vedea ceva schimbat în ordinea naturală (1 Ioan 5:14,15). Isus a spus, ” De aceea vă spun, orice cereţi când vă rugaţi, credeţi că le-aţi şi primit şi le veţi avea.” (Marcu 11:24). Dumnezeu aşteaptă de la noi, chiar ne porunceşte, să credem că cererile noastre au primit un răspuns de la Dumnezeu ÎN MOMEMTUL ÎN CARE NOI LA CEREM. Trebuie să credem că răspunsul este imediat trimis, CÂND NE RUGăM. Credinţa este ca un aviz de confirmare în inimile noastre, că bunurile sunt pe drum. Noi avem acel aviz de confirmare într-o clipită

De ce trebuie să-L credem pe Dumnezeu? Evrei 11:6 spune:” Dar fără credinţă este imposibil să fim plăcuţi lui Dumnezeu, pentru cel care vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei care-L caută cu hărnicie.”

” Orice nu este credinţă este păcat” (Romani 14:23) şi Dumnezeu urăşte păcatul. Când nu-L credem pe Dumnezeu, Îl tratăm ca şi cum El este un mincinos. Aminteşte-ţi că El este peste tot şi vede toate lucrurile. El este rănit când noi acţionăm ca şi cum El nu există sau ca şi cum El nu va face ceea ce El a promis să facă. Numai când avem încredere în Dumnezeu şi în Cuvântul Său Îl putem mulţumi.

Lipsa de credinţă conduce la lipsă de supunere. Poruncile lui Dumnezeu pot într-adevăr să fie împlinite numai prin credinţă. Fără încredere în promisiunile lui Dumnezeu un om niciodată nu va face într-adevăr ceea ce Dumnezeu spune. Lipsa de supunere în ochii lui Dumnezeu este rebeliune. Aşa o lipsă de supunere Îl dezonorează pe Dumnezeu şi cu siguranţă se merită să fie pedepsită.

”Cei drepţi vor trăi prin credinţă” (Romani 1:17). Noi trebuie să trăim prin credinţă ca să fim consideraţi de Dumnezeu ”drepţi” şi ” corecţi”. Altfel noi stăm condamnaţi.

Aceia care nu-L cred pe Dumnezeu inevitabil cred în altceva. Ori în tradiţie religioasă, ori în înţelegerea ştiinţei, ori ce revista femeilor spune, ori ce vecinul de vis-a-vis spune, ori sistemul de educaţie, ori mass-media sau o combinaţie din toate aceste lucruri.Dumnezeu nu se lasă impresionat.” Încercând să devină înţelepţi, au devenit nebuni” (Romani 1:22). Aceia care nu cred deplin în Dumnezeu ajung să-l creadă pe diavol undeva pe drum. Este foarte posibil să crezi ce spune diavolul chiar fără să crezi că el există! Satan vorbeşte prin aşa de multe filosofii şi religii, fără să să declare deschis pe el însuşi. Nu prea mulţi de fapt ştiu că se încred în cuvintele lui satan şi demonilor lui.

Dumnezeu de aceea este drept în a aştepta de la noi să credem în El şi în ceea ce El spune. Cine este mai calificat să ne spune adevărul şi să ne ajute să găsim răspunsuri pentru viaţă şi eternitate?

BENEFICIILE CREDINŢEI

Biblia ne învaţă că credinţa adevărată este ” mai preţioasă decât aurul care piere” (1 Petru 1:7). Într-adevăr astfel de credinţă va fi ”testată prin foc”. Poţi să te aştepţi la dificultăţi şi persecuţii în viaţa ta de credinţă, de asemenea şi la binecuvântări. De aceea, ca să te încurajez să-te ţii de credinţa ta şi să o dezvolţi, vom considera câteva din beneficiile credinţei.

1. Credinţa aduce mântuire. (Efeseni 2:8,9). Oricine crede în El are viaţa veşnică. (Ioan3:16), şi nu va veni la judecată, dar va trece de la moarte la viaţă. (Ioan 5:24). Cei drepţi vor trăi prin credinţă. (Romani 1:17)

2. Credinţa aduce răspunsuri la rugăciune. ” şi tot ce ve-ţi cere cu credinţă prin rugăciune ve-ţi şi primi.” (Matei 21:22) Atâta timp cât Dumnezeu ne spune să ne rugăm pentru pâinea noastră cea de toate zilele (Matei 6:11), credinţa este de aceea o cheie pentru provizia noastră naturală.

3. Credinţa aduce toate beneficiile mântuirii în vieţile noastre. (Efeseni 2:8,9). Aceasta include vindecare, prosperitate, pace, bucurie, dragoste (1Petru 1:8), eliberare de la demoni şi şi din blestem, sfinţirea minţii şi a emoţiilor (mântuirea sufletului) şi orice alt beneficiu pe care Cuvântul lui Dumnezeu ni-l promite.

4. Credinţa este o forţă spirituală prin care slujirea noastră pentru Cristos devine efectivă. (Marcu 11:23; Matei 17:19,20). Credinţa este o cheie majoră pentru succes în slujire. Îţi aduce ce ai nevoie în slujire şi prin impartarea în alţii prin viaţa ta şi slujirea Cuvântului lui Dumnezeu tu le dai capacitatea să primesacă binecuvântările harului lui Dumnezeu menţionate mai sus.

5. În particular, credinţa este o cheie majoră pentru o slujire efectivă de vindecare şi eliberare. Isus Cristos ” acelaşi ieri, astăzi şi în veci” trăieşte în creştin (Evrei 13:8, Galateni 2:20), şi prin creştin vrea să descopere puterea mântuirii către oameni într-un fel în care ei pot vedea şi simţi. în acest fel, evanghelizarea privind Împărăţia lui Dumnezeu nu va sta în cuvinte, ci în putere (1 Corinteni 4:20).

CUM SĂ DEZVOLTI CREDINŢA

Vedem cât de importantă este credinţa. Totuşi câţiva oameni disperă aici, gândindu-se că ei nu au credinţă. Totuşi credinţa vine (Romani 10:17), poate să crească şi să se dezvolte. Dacă nu eşti plin de credinţă azi, asta nu înseamnă că vei fi aşa toată viaţa ta. Tu, poţi alege să fii o persoană a credinţei!

Aici sunt câteva chei pentru dezvoltarea credinţei.

1. Ascultă la Cuvântul lui Dumnezeu cât de mult posibil. ” Credinţa vine prin auzire şi auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10:17). Atenţia constantă la Cuvântul lui Dumnezeu produce credinţă, în special dacă noi ne ataşăm de ea cu o inimă şi o minte deschisă. Cartea Proverbe ne încurajează ca în mod constant să păstrăm Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre şi să ne păstrăm atenţia asupra Lui (Proverbe 4:20-22). Sănăatea este unul din beneficiile promise.

Ce ascutăm, afectează ceea ce credem. Dacă ascultăm la televizor mai mult decât la Cuvânt, vom crede minciunile lumii mai mult decât vom crede ceea ce Dumnezeu spune. Atenţie constantă la minciuni produce înşelăciune. În final, mintea va accepta ceva dacă acel lucru este auzit destul de des şi destul de convingător. De aceea noi trebuie să continuăm să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, prin predicare, casete creştine, mărturisiri ale Cuvântului, părtăşie zilnică cu creştini adevăraţi. Asta ne va face în final să credem adevărul din toată inima.

2. Realizează că oricărui credincios i s-a dat o măsură de credinţă de la Dumnezeu. (Romani 12:3).Noi trebuie să folosim şi să dezvoltăm ceea ce Dumnezeu ne-a dat. Trebuie s-o punem în acţiune.

3. Roagă-te în limbi şi fii umplut cu Duhul Sfânt. (Iuda 20). Ne vom uita la asta mai târziu. Dacă ai fost botezat în Duhul Sfânt aşa cum au fost ucenicii în Fapte, ar trebui să te rogi în limbi des pentru prin asta tu te ” întăreşti pe tine însuţi” (1 Corinteni 14:4) şi te ” zideşti pe tine însuţi în credinţa cea sfântă”. A te ruga în limbi este o cheie în a fi umplut cu Duhul Sfânt. Atâta timp cât credinţa este o roadă a Duhului, toate lucrurile sunt relatate împreună.

4. Supune-te lui Dumnezeu şi convingerii Duhului Sfânt. În timp ce mergi, câştigi tărie. Dumnezeu nu-ţi va descoperi lucruri mai mari, până nu vei fi credincios în lucrurile pe care El ţi le arată ACUM.De aceea, supunerea către Duhul şi ce-ţi arată El prin Cuvântsau prin conştiinţa ta este important în dezvoltarea credinţei tale. Nu poţi avea credinţă vie fără să faci nişte paşi practici de supunere. Acţionează pe ceea ce spune Dumnezeu!

5. Dă mulţumiri. Dă mulţumiri pentru rezultate înainte de a le vedea. Nu te plânge – asta arată că te îndoieşti de dragostea lui Dumnezeu şi de răspunsul lui Dumnezeu la situaţia ta. Dă mulţumiri în toate situaţiile (1Tesaloniceni 5:18).

6. Dezvoltă o viaţă de laudă şi închinare. Lauda înlătură puterile întunericului şi aduce tronul lui Dumnezeu în circumstanţele tale. A-L lăuda pe Dumnezeu este un act de credinţă şi ajută credinţa ta să crească. Este poruncită. (Evrei 13:15). Închinarea este a-L admira pe Dumnezeu prin Duhul. Dacă poţi percepe cine este Dumnezeu, puterea Lui, credincioşia şi dragostea Lui, încrederea şi credinţa ta în El, vor creşte.

7. Petrece cât de mult timp poţi cu oameni ai credinţei. Duhul credinţei din ei va atinge şi viaţa ta de asemenea. (Proverbe 13:20)

8. Vorbeşte CUVÂNTUL. Prin a spune cu gura ta îţi exerciţi credinţa ta, auzi Cuvântul şi Îl zideşti în viaţa ta. Cuvântul lui Dumnezeu este uns şi are putere când este vorbit să schimbe atmosfera spirituală. (Iosua 1:8; Romani 10:10). Mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu ( a spune acelaşi lucru cu Cuvântul lui Dumnezeu) te aduce într-un loc unde va mişca ca să-L împlinească. (Evrei 3:1). Îngerii ascultă de glasul Cuvântului Lui. (Psalm 103:20)

9. Caută sfinţenia, puritatea inimii. ”Urmăriţi pacea cu toţi oamenii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.” (Evrei 12:14). Omul crede cu inima (Romani 10:10). Până acolo unde inima are necurăţie, neiertare şi alte condiţii rele dinăuntru, omul va pierde percepţia spirituală a Domnului care dă capacitate inimii lui să creadă. Puritatea şi credinţa, se hrănesc una pe cealaltă.

10. Aminteşte-ţi că credinţa lucrează prin dragoste. (Galateni 5:6). Sutaşul (Matei 8:5-13) şi femeia din Canaan (Matei 15:21-28) amândoi au fost motivaţi de dragostea lor pentru un altul când au venit la Isus. şi amândoi au fost descrişi ca având mare credinţă. Haideţi să-L credem pe Dumnezeu pentru ca alţii să fie binecuvântaţi, într-un duh de dragoste, şi în timp ce dăm din noi înşine Dumnezeu ne va da binecuvântări şi nouă de asemenea.(Luca 6:37). Aceasta se reletează la idea de ”credinţa-sămânţă”. Exprimă-ţi credinţa prin a planta o sămânţă într-o formă de a dărui. Dumnezeu va da o recoltă multiplicată în schimb, dacă noi îndurăm şi nu cădem (Evrei 10:36).

MĂRTURISIREA ŞI PUTEREA CUVINTELOR

” Prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire” (Romani10:10). Mărturisirea lui Cristos ca Domnul tău Viu şi Salvator, cu gura ta, eliberează mântuirea lui Dumnezeu în viaţa ta.Întrucât Mântuirea include multe beneficii şi binecuvântări, mărturisirea noastră corectă cu gura, este o cheie majoră pentru primirea a ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi, prin harul Său.

Noi ar trebui să realizăm că ”moartea şi viaţa este în puterea limbii, şi aceia care o iubesc,vor mânca roadele ei” (Proverbe 18:21). Puterea limbii este în puterea cuvintelor pe care la vorbim. Toate cuvintele noastre, au un efect asupra atmosferei spirituale din jurul nostru, ori pentru bine ori pentru rău. Legămintele şi promisiunile sunt făcute prin cuvinte. Prin cuvinte credinţa noastră sau fricile noastre, sunt exprimate. Cuvintele rele deschid uşa, pentru ca duhurile rele să lucreze. Cuvintele bune deschid uşa pentru Dumnezeu şi îngerii Lui să lucreze.

Îngerii ascultă de VOCEA Cuvântului lui Dumnezeu. (Psalm 103:20). Cuvintele sunt seminţe spirituale. Cuvinte ale vieţii produc viaţă. Cuvinte ale credinţei produc credinţă. Cuvinte ale dragostei produc dragoste. Cuvinte ale speranţei produc speranţă şi aşa mai departe. Cuvinte ale morţii atrag duhuri ale morţii, cuvintele îndoielii atrag îndoială, cuvinte ale fricii atrag duhurile fricii şi aşa mai departe. De aceea noi trebuie să veghem cu atenţie ce SPUNEM.Biblia are mult de spus referitor la acest subiect, în special în Proverbe (ex. Proverbe 10:19,20,31,32; 12:18,22; 14:23,33; 15:1,4,28). Isus a spus:” Vă spun că în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”(Matei 12:36,37). Pavel a spus:” şi ORICE faci, CU CUVÂNTUL sau cu fapta, fă TOTUL în numele Domnului Isus, dând mulţumiri lui Dumnezeu Tatăl prin El.” (Coloseni 3:17)

Mărturisire (greacă:homologeo) înseamnă ”să spui acelaşi lucru”. Să mărturiseşti Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă să spui acelaşi lucru ce Cuvântul lui Dumnezeu spune. Când o spui, are tendinţa de a produce credinţă, pentru că în a o spune trebuie de asemenea să o auzi din gura ta şi auzirea Cuvântului face să vină credinţa (Romani 10:17). În a spune Cuvântul însuşi, tu te identifici PE TINE ÎNSUţI cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Este un lucru să auzi pe altcineva spunând ceva decât să spui tu însuţi acel lucru. Cu cât mai mult spui Cuvântul lui Dumnezeu, cu atât mai mult tu Îl vei crede şi cu cât mai mult Îl crezi, cu atât mai mult Îl spui.

” Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.” (Proverbe 18:20; vezi Proverbe 12:14). Asta înseamnă că ne hrănim cu cuvintele pe care la vorbim. Ceea ce spunem se întoarce să afecteze inima noastră şi condiţia noastră spirituală. Acesta este un alt motiv de ce mărturisirea Cuvântului şi nu a lucrurilor negative va ajuta mult credinţa noastră.

Câteodată este dificil să vorbeşti constant cu ceea ce Biblia spune pentru că minţile noastre nu sunt complet reînnoite. Încă avem îndoială în sufletul nostru. Noi trebuie să reprogramăm subconştientul nostru să accepte principiile lui Dumnezeu şi promisiunile Lui fără îndoială (Romani 12:2). Meditaţia, cugetarea repetată, ascultarea la predică bună, mărturisirea Scripturii, ca şi studiul informat va ajuta aici. Cuvântul trebuie să intre adânc în noi. Aceasta va schimba felul în care suntem, felul în care vorbim, felul în care răspundem la dificultăţi şi provocări. Dacă nu, am fost prea superficiali în tratarea Cuvântului. Noi am substituit simpla recunoaştere sau memoria cuvintelor de la adevărata meditaţie şi mărturisire.

Dumnezeu vorbeşte în credinţă. Dumnezeu ” dă viaţă morţilor şi cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17). Prin cuvinte umplute de credinţă, Dumnezeu a creat universul (Evrei 11:3). Ca fii ai lui Dumnezeu noi suntem chemaţi să fim imitatori ai lui Dumnezeu, umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu (Efeseni 5:1, 18). Când suntem în Cristos şi câsă fie conştiente de asta. Este credinţa noastră care dă substanţa acestei mărturisiri a lucrurilor nevăzute. De exemplu, dacă am crezut în Dumnezeu pentru o maşină, putem vorbi despre maşina noastră înainte de a o vedea. Ar trebui să realizăm că Dumnezeu deja ” ne-a dat tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3) şi toate binecuvântările spirituale (Efeseni 1:3). Dar primirea efectivă depinde de credinţa noastră. Credinţa este confidentul credincioşiei lui Dumnezeu în promisiunile Lui declarate şi vorbeşte şi acţionează aşa, chiar înainte de a vedea cu ochii naturali.

A ACŢIONA ÎN CREDINŢĂ

Credinţa adevărată are acţiuni care corespund. Uitându-ne la Evrei 11:4-37, vedem că toţi aceia care sunt condamnaţi pentru credinţa lor au făcut şi ei ceva de asemenea. Este posibil să ai acţiuni, chiar acţiuni religioase, fără credinţă adevărată – dar aceste acţiuni sunt fapte moarte. Fără credinţă nu- L poţi mulţumi pe Dumnezeu.(Evrei 11:6).

Câteodată confuzia se ridică în problema credinţei şi faptelor. Există o diferenţă radicală între fapte sau acţiuni care izvorăsc din adevărata credinţă, şi fapte care izvorăsc de la SINE într-un efort de a câştiga aprobarea lui Dumnezeu. Prima nu poate fi separată de credinţa adevărată. Ultima este ca o cârpe murdare înaintea lui Dumnezeu (Isaia64:6), şi sunt greşite pentru că omul care s-a ocupat cu ele nu poate înţelege sau accepta harul gratuit al lui Dumnezeu – că este prin HAR, prin CRISTOS că suntem mântuiţi şi nu prin faptele noastre proprii.

Credinţa aude cuvântul lui Dumnezeu, vocea lui Dumnezeu şi acţionează în supunere cu o inimă încrezătoare.Dumnezeu des ne vorbeşte prin conştiinţele noastre prin Duhuk Sfânt, presându-ne spre un anumit fel de acţiune care este bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărata credinţă se supune sugestiei lui Dumnezeu şi o împlineşte.

Isus a spus omului orb să se ducă la scăldătoare să se spele. Omul cel orb, acţionând în supunere la cuvintele lui Isus ÎNAINTE ca să primească vindecarea, a demonstrat felul de credinţă pe care Dumnezeu i-a cerut-o în acea situaţie şi a fost vindecat. (Ioan 9:7). Dacă nu s-ar fi supus, na-r fi fost vindecat . Când avem promisiunea lui Dumnezeu, avem dreptul să vorbim despre ceva ce Dumnezeu a promis ca şi cum a existat chiar înainte ca simţurile noastre naturale să fi simţit.

Dumnezeu i-a zis lui Avraam să-l ofere pe fiul său Isaac ca un sacrificiu. Supunerea lui Avraam în această chestiune, a demonstrat realitatea credinţei lui. (Iacov 2:20-24). Chiar credinţa justificatoare nu este pasivă. Nu se odihneşte în păcat. Credinţa justificatoare lucrează prin pocăinţă, să deschidă uşa pentru primirea marii mântuiri a lui Dumnezeu.

A BIRUI DUŞMANII CREDINŢEI
În încheierea lecţiei acesteia vom considera câţiva din cei mai importanţi duşmani ai credinţei şi cum pot fi biruiţi.

1. Ignoranţă. Tu nu poţi crede o promisiune, până nu o auzi şi nu o găseşti. Multă necredinţă se ridică din faptul că oamenii nu ştiu ce spune Biblia. Cura pentru asta este studiul, meditaţia şi învăţarea Cuvântului.

2. Necredinţa. Aceasta este alegere păcătoasă; să nu-L crezi pe Dumnezeu. Este des motivată de mândrie, rebeliune sau ignoranţă. Cura pentru aceasta este de aceea să te smereşti, să-ţi schimbi mintea, să alegi să crezi. Postul pune jos firea şi este des foarte efectiv în a distruge puterea necredinţei, pentru că ajută la smerenia noastră şi la îndepărtarea distragerilor firii de la vocea lui Dumnezeu. Dacă este făcut corect poate să ne ajute să ne concentrăm pe Dumnezeu şi va face lucrurile spirituale mai intense pentru noi, şi de aceea va distruge necredinţa.

3. Frica. Frica negativă este o emoţie negativă bazată pe o aşteptare reală ca lucruri rele să vină. Are rădăcina în teamă şi o lipsă de încredere în protecţia şi dragostea de tată a lui Dumnezeu.Dragostea perfectă izgoneşte frica.(1 Ioan 4:18). Dumnezeu este dragostea perfectă. De accea, prin a căuta pe Dumnezeu, prezenţa Lui şi plinătatea Duhului Său vom fi eliberaţi din frică. Când suntem conştieţi de puterea lui Dumnezeu este foarte uşor să fi curajos şi îndrăzneţ. Noi aşteptăm succes, când suntem în mod conştient plini de Dumnezeu şi ştim că facem ceea ce El ne spune să facem. Ca să biruim frica trebuie să ne uităm la Dumnezeu şi nu la consideraţiile naturale care poate cauza căderea noastră dacă Dumnezeu nu ar fi cu noi. Petru, uitându-se la vânturi şi la valuri, a fost biruit de o frică care a paralizat credinţa lui şi l-a făcut să se scufunde.El a trebuit să continue să se uite la Isus. Dumnezeu spune:” Nu te teme, CĂCI EU SUNT CU TINE.” (Isaia 43:5). Dumnezeu ne dă un motiv să nu ne temem şi o poruncă. Să te temi de cineva sau ceva înafară de Domnul este un păcat. Noi putem birui acest păcat fiind umpluţi de Dumnezeu şi uitându-ne la El. De asemenea, trebuie să iertăm pe toţi oamenii dacă vrem să fim eliberaţi din forma aceasta de chin.(Matei 18:34; 1Ioan 4:18)

4. Îndoiala.Îndoiala este un duşman pentru credinţă,pentru că vorbeşte cu o voce care provoacă adevărul sau încrederea a ceea ce ar trebui să credem.Ca să biruim îndoiala, trebuie să ne umplem pe noi înşine de Cuvântul lui Dumnezeu, meditând adânc şi repetativ asupra Lui. Îndoiala este o evidenţă a unei inimi şi a unei minţi neconsacrate. Este evidenţa lipsei de devotament faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Îndoiala, ca şi frica, chinueşte. Noi trebuie să-i iertăm pe alţii şi să ne dăm toată inima noastră lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne oprim să ascultăm la vocea demonilor sau la vocea minţii noastre carnale, antrenată din zilele vechi să reziste lui Dumnezeu. Asta este o decizie. Ajută să auzi mărturiile altora cum au biruit ei îndoiala.Oricum, îndoiala nu va fi niciodată biruită, până când nu vom trata Biblia ca vocea lui Dumnezeu CăTRE NOI.

5. Descurajarea. Câteodată ne simţim descurajaţi dincauza slăbiciunii şi oboselii fizice şi emoţionale. Poate vom fi dezamăgiţi de purtarea altor creştini. Poate vom fi descurajaţi de persecuţia altora, chiar în familiile noastre. Poate că am aşteptat pentru ceea ce poate să fie sau nu promisiunea lui Dumnezeu pentru noi şi am crescut în nerăbdare.Mulţi creştini odată în viaţa lor au devenit dezamăgiţi de Dumnezeu. Satan foloseşte descurajarea să slăbească şi dacă este posibil să distrugă credinţa noastră. Ca să biruim descurajarea, trebuie să luăm o decizie: să fim puternici (Evrei 12:12;Efeseni 6:10) în Domnul. Noi trebuie să vrem să fim puternici şi să ne oprim să facem scuze pentru slăbiciunea şi eşecul nostru. Noi trebuie să considerăm credincioşia lui Dumnezeu către noi în trecut chiar prin dificultăţi (Evrei 10:32-34). Noi trebuie să ne rededicăm pe noi înşine către Cuvântul lui Dumnezeu, mulţumirii, rugăciunii şi vocii Duhului Sfânt. Noi trebuie să ne supunem Duhului în lucruri mici. Câteodată chiar oameni mari ai lui Dumnezeu ca Ilie au fost descurajaţi. Odată, chiar după o mare victorie, el a fugit din faţa lui Isabela, vrăjitoarea. Dumnezeu l-a restaurat pe Ilie prin slujirea îngerilor, prin vocea Sa şi prin a-l face să fie ocupat în noi misiuni pentru Dumnezeu ,pline de promisiunea speranţei.

Copyright © Michael Fackerell 2009
www.christian-faith.com/forjesus/romana

Aveţi permisiunea să duplicaţi şi să distribuiţi gratuit această învăţătură atâta timp cât nu modificaţi nimic din content, inclusiv numele autorului, nota de copyright şi adresa paginii de web.

What do YOU think?

comments

About Michael Fackerell

The Christian faith is about Jesus. He came to save the lost. About Jesus Christ, Bible teaching, Testimonies, Salvation, Prayer, Faith, Networking.

Speak Your Mind

*

close
Facebook Iconfacebook like buttonYouTube Icon