Lecţia 4: Legea şi judecata lui Dumnezeu

Lecţia 4: Legea şi judecata lui Dumnezeu

de Michael Fackerell

De la rebeliunea din grădină, toată omenirea a fost născută cu o natură rebelă care este înclinată să respingă ce este bun şi înţelept şi să aleagă ce este rău şi prostesc.

” Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.” (Romani 3:10-12)

De la Adam la Noe, legea nu a fost dată, deşi prin conştiinţă omul a avut o cunoştinţă intuitivă a binelui şi răului. (Romani 5:12-13). Totuşi, natura rebelă din om a fost aşa de puternică că ”Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mâhnit în inima Lui. (Geneză 5:5-6)

Lăsat fără legea divină, omenirea n-a crescut mai bine ci mai rău. Aşa că Dumnezeu a decis să dea legi, întâi lui Noe, şi mai târziu, mult mai special lui Moise.

Ce este legea lui Dumnezeu?

Legea lui Dumnezeu ( sau mai simplu, legea) poate fi înţeleasă în diferite feluri. Într-o înţelegere este tot Vechiul Testament, incluzând legea lui Moise, profeţii şi scrierile ( incluzând Psalmii şi Proverbele). (Ioan 10:34-35). Poate fi divizată legea morală a lui Dumnezeu (care nu se schimbă) şi legea ceremonială care avea de a face cu anumite reguli pe care Dumnezeu le-a dat poporului Israel cu privire la stilul de viaţă şi în special legile de sacrificiu ( care acum sunt împlinite în Cristos). La un nivel mai de bază, legea lui Dumnezeu este acele instrucţiuni pe care El le dă care poartă o pedeapsă pentru neascultare.

Cele zece porunci

Cele zece porunci au fost date poporului lui Israel prin Moise la Muntele Sinai. Toate, în afară de a patra ne sunt repetate în Noul Testament în diferite forme. Ele formează parte din legea morală a lui Dumnezeu pe care noi trebuie să o respectăm. Aceste porunci, în formă scurtă, sunt după cum urmează.

1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.(Exod 20:2-3)
2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo altă înfăţişare a ceva ca să te închini înaintea lor şi să le slujeşti.(Exod 20:4,5)
3. Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.(verset 7)
4. Aminteşte-ţi de ziua de Sabat ca s-o sfinţeşti. şase zile să munceşti şi să-ţi faci toată lucrarea ta, dar în ziua a şaptea este Sabatul Domnului Dumnezeului tău.(verset 8,9)
5. Cinsteşte pe tatăl şi pe mama ta. (verset 12)
6. Să nu ucizi. (verset 13)
7. Să nu comiţi adulter. (verset 14)
8. Să nu furi. (verset 15)
9. Să nu aduci mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. (verset 16)
10. Să nu pofteşti nimic ce-i aparţine aproapelui tău. (verset 17)

Ce înseamnă aceste porunci pentru noi?

1. Dumnezeu trebuie să fie centrul afecţiunii, dragostei, admiraţiei, încrederii, închinării şi slujirii noastre. Nici o altă persoană, nici un alt lucru, nici o altă filosofie nu trebuie să ia loc în inimile şi minţile noastre.

2. Nu trebuie să-L reprezentăm pe Dumnezeu prin nici o lucrare de artă şi să ne închinăm la ea. Nu trebuie să ne închinăm şi să slujim la nici un idol. Nu trebuie să ne închinăm la un Dumnezeu al imaginaţiei noastre sau al tradiţiei umane, dar numai la Domnul Dumnezeu care s-a descoperit prin Scriptură.

3. Trebuie să onorăm numele lui Dumnezeu şi să nu spunem lucruri care nu sunt adevărate, folosind numele Său ca un cuvânt de înjurătură sau ca o justificare pentru acţiunile noastre greşite.

4. Trebuie să ne oprim din faptele noastre proprii şi să ne odihnim în Dumnezeu.(vezi Evrei 4:1-10)

5. Respectă pe tatăl şi pe mama ta, nu vorbi împotriva lor. Ajută-i financiar dacă e nevoie.

6. Nu ucide pe oamenii pe care îi urăşti. Nu urâ pe nimeni. (Matei 5:43-48; 1 Ioan 3:15)

7. Să nu te implici sexual cu nimeni în afară de soţul sau soţia ta, nici măcar în imaginaţia ta. (Matei 5:27-28)

8. Nu lua nimic care nu-ţi aparţine şi nimic care aparţine altei persoane legal. şi mai mult, ar trebui să realizezi că tot ce ai îi aparţine lui Dumnezeu, aşa că nu lua ce este al lui ca să cheltuieşti pentru dorinţele tale egoiste.

9. Nu minţi şi nu spune ce nu este adevărat despre altcineva.

Legea dragostei

”Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, cea a libertăţii, şi va stărui în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)

” Dacă împliniţi într-adevăr legea împărătească, potrivit Scripturii:”Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.”(Iacov 2:8)

Această lege împărătească perfectă stă într-un cuvânt, ”DRAGOSTE!”. Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu tot ce avem, şi să iubim pe toţi ceilalţi atât de mult cât ne iubim pe noi înşine.

” Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată gândirea ta.Iar a doua, asemenea ei:” Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”(Matei 22:37-39)

Noi trebuie să iubim nu numai pe Dumnezeu, dar şi fraţii noştri aşa cum Cristos ne-a iubit pe noi (Ioan 13:34-35), aproapele nostru (oricine care are nevoie de milă Luca 10:27-37) şi chiar duşmanii noştri, aceia care ne blestemă, ne urăsc, ne insultă şi ne prigonesc (Matei 5:43-44).

Dragostea este împlinirea legii.(Romani 13:9-10).Nu-ţi poţi iubi aproapele şi să furi de la el, să comiţi adulter cu soţia lui sau să-l invidiezi pentru ceea ce are.Dacă iubeşti, vei implini legea morală a lui Dumnezeu.

De ce legea?

Aşa cum am văzut, fără o lege omenirea a devenit din ce în ce mai rea până a fost necesar ca ei să fie distruşi. După potop, Dumnezeu i-a spus lui Noe şi fiilor lui că pot mânca carnea animalelor, dar fără sânge, altfel vor fi pedepsiţi pentru crimă.Mai târziu, Dumnezeu a dat legea Mozaică. Isus a ţinut această lege, împlinind toată neprihănirea legală. El a învăţat că dragostea este împlinirea legii. Ceea ce Dumnezeu vrea într-adevăr este ascultare din inimă care conduce la dragoste. (1 Timotei 1:5; 1 Petru 1:22). Noul Testament pune accentul pe legea dragostei, pentru că este ţelul lui Dumnezeu să ne conformeze la dragostea care este în El.

Legile lui Dumnezeu sunt date pentru un număr de motive.
1. Să împuţineze răutatea prin ameninţarea judecăţii pentru aceia care încalcă legea.(1 Timotei1:8-11)
2. Să educe conştiinţa să aibă o cunoştinţă adevărată a binelui şi a răului.
3. Să convingă omul de păcat şi judecată (şi de aceea de nevoia de a avea un salvator) (Romani 7:7)
4. Să protejeze omenirea de la răspândirea răului către alţii şi de la înclinaţiile lor prosteşti, în speranţa că mai târziu ei vor fi mântuiţi. (Galateni3:23)
5. Să fie ascultate. Dumnezeu a aşteptat ca aceia cărora li s-a dat legea să se supună lor. Aceasta trebuie făută prin credinţă şi prin harul lui Dumnezeu, pentru că încă inimile se împotrivesc şi ne înşeală în păcat dacă sunt lăsate în puterea lor proprie. (Romani 3:31). Creştinii trebuie să se supună legii morale a lui Dumnezeu, deşi nu suntem legaţi de legământul Mozaic.
6. Să închidă gura tuturor celor care protestă inocenţa lor înaintea lui Dumnezeu. (Romani 3:19)
7. Să arate ce este într-adevăr păcatul, aducându-l la lumină (Romani 7:13)

Legea este bună (Romani 7:12). Vine din înţelepciunea, înţelegerea şi chiar din dragostea lui Dumnezeu, dar sunt anumite lucruri pe care nu le poate face.

Legea nu este dată ca să ne facă pe noi corecţi înaintea lui Dumnezeu. Nu poate. (Romani 3:28). Nici un om, în afară de Isus Cristos nu poate să spună lui Dumnezeu:””Tu ar trebui să mă accepţi pentru că am ţinut legile tale”. (Iacov 2:1)

Legea în ea însăşi nu ne dă puterea să facem ce e drept. (Romani 8:3; Fapte 15:10)

Atunci nimeni nu poate fi neprihănit prin lege înaintea lui Dumnezeu. Orice încercare de a face asta se va dovedi fără rezultat.

Judecăţile lui Dumnezeu asupra păcatului acum

Majoritatea oamenilor în lume astăzi sunt în necaz pentru că, încălcând legile lui Dumnezeu şi închinându-se la idoli (alte lucruri în afară de adevăratul Dumnezeu), ei sunt sub un blestem şi sub mânia lui Dumnezeu (Romani 1:18; Ioan 3:36). Dumnezeu încă ne iubeşte pe toţi, dar urăşte păcatul nostru şi în judecata lui dreaptă El de multe ori pedepseşte păcatul chiar la o anumită limită în această viaţă.

Dumnezeu spune că El pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii pănă la a treia şi a patra generaţie a acelora care-l urăsc. (Exod 20:4). Naţiuni întregi sunt blestemate din cauza idolatriei lor şi istoriei de respingere a Cuvântului lui Dumnezeu.

Păcatul are consecinţele lui, chiar şi în această viaţă. Ne separă de Dumnezeu şi ne conduce la moarte- fizică, spirituală şi eternă. ” Plata păcatului este moartea..” (Romani 6:23). Moartea se împrăştie la toţi oamenii pentru că toţi au păcătuit. (Romani 5:12). Aceasta este ceva care poate fi văzut. Poate că noi încercăm să ignorăm moartea sau să-i dăm o faţă frumoasă prin ritual, dar este o realitate urâtă, terifiantă şi ojudecată pentru păcatele noastre.

Păcatul aduce de asemenea şi blestem, chiar şi în această viaţă. Blestemul include sărăcie, boală, opresie demonică, ignoranţă, război, dezastru. (Deutoronom 28:15 etc.). Cartea Proverbe include multe probleme care vin rebelului (nebunului) în această viaţă. Ele includ:

O mamă tristă, nici o speranţă pentru prosperitate, dorinţe în vânt, sărăcie, ruşine, violenţă, dispreţ, eşec, fiind descoperit în păcatul tău, ceartă, pedeapsă, distrugere, creştere în păcat, fiind depărtat, moarte, cele mai rele frici ale tale devin realitate, sunt numai câteva din blestemele care vin asupra rebelului, numai uitându-ne la Proverbe 10!

Aşa că dacă unele păcate se par că aduc o răsplată pentru o perioadă, recolta lor este întotdeauna corupţie, amărăciune şi moarte. Mulţimi de oameni sunt sub un blestem şi viaţa nu le merge bine, pentru că nu au considerat principiile lui Dumnezeu şi legile Lui. Dar aceste blesteme nu sunt numai consecinţele păcatului şi neascultării.

Judecata eternă a iadului

Unii învaţă că nu există iad, doar groapa. şi totuşi Isus Cristos a învăţat mai mult despre iad decât orişicine.

”Dacă mâna ta cea dreaptă te face să te împiedici, tai-o şi arunc-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în ghenă.”(Matei 5:30)

Iadul este un loc de chinuri (Luca 16:23). Luca 16 descrie Hades ca un loc al chinului unde morţii, aşteptând judecata lui Dumnezeu sunt ţinuţi în închisoare şi torturaţi.

Există de asemenea iadul final, focul iazului, menţionat în Apocalipsă 20:14 şi Apocalipsă 21:8. Acest iaz de foc este moartea de-a doua , şi toţi cei care nu vin la Dumnezeu să primească viaţă veşnică vor cunoaşte pentru eternitate această moarte veşnică. Observă lista celor care se duc în iad.

Pavel a învăţat despre iad. 2Tesaloniceni 1:7-9

Aceia pedepsiţi care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi care nu se supun Evangheliei lui Isus Cristos vor fi etern în iad! De aceea, să fim mântuiţi, trebuie să cunoaştem şi să ne supunem Evangheliei lui Cristos! Există o pedeapsă eternă pentru păcat. Dacă noi înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu noi nu putem nega această doctrină îngrozitoare.

Copyright © Michael Fackerell 2009
www.christian-faith.com/forjesus/romana

Aveţi permisiunea să duplicaţi şi să distribuiţi gratuit această învăţătură atâta timp cât nu modificaţi nimic din content, inclusiv numele autorului, nota de copyright şi adresa paginii de web.

What do YOU think?

comments

About Michael Fackerell

The Christian faith is about Jesus. He came to save the lost. About Jesus Christ, Bible teaching, Testimonies, Salvation, Prayer, Faith, Networking.

Speak Your Mind

*

close
Facebook Iconfacebook like buttonYouTube Icon