Lecţia 11: Părtăşia Creştină şi Biserica

Lecţia 11: Părtăşia Creştină şi Biserica

de Michael Fackerell

Am văzut în studiile trecute cum Dumnezeu a lucrat ca să ne aducă în relaţie înapoi cu El Însuşi prin lucrarea lui Isus de pe cruce. Am văzut necesitatea neterminată a pocăinţei şi credinţei dacă de fapt vom avea acea relaţie cu Dumnezeu şi să scăpăm de judecata care vine peste toţi rebelii. Acum ar trebui să vedem că prioritatea primară a lui Dumnezeu pentru noi în stilul nostru nou de viaţă de încredere şi ascultare este ca noi să avem o părtăşie iubitoare cu alţi credincioşi de felul pe care Isus a avut-o cu apostolii. Noi avem nevoie să stăm cu oameni care ne vor încuraja zilnic ca să nu ne împietrim în înşelăciunea păcatului. (Evrei 3:13). Noi trebuie să înţelegem că am fost chemaţi afară din lume într-o comunitate de credincioşi. Isus a spus,”O nouă poruncă vă dau, să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum Eu v-am iubit. Prin aceasta toti oamenii vor cunoaşte că voi sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 13:34,35). Scopul acestei lecţii este de a începe să examinăm ce aşteaptă Dumnezeu de la noi în ce priveşte dedicarea noastră să iubim şi să fim cu alţi creştini reali. Pe parcurs vom începe să înţelegem ce vrea Dumnezeu să spună prin cuvântul ”biserică” şi care trebuie să fie relaţia noastră cu biserica ca parte din familia nouă a lui Dumnezeu.

CE ESTE PĂRTĂŞIA?

Cuvântul părtăşie în Noul Testament este tradus din cuvântul grecesc ” koinonia”. Acest cuvânt înseamnă o asociere, comunitate, comuniune, participare în comun sau relaţie. Înseamnă a împărtăşi cu alţi oameni. A te implica în părtăşie creştină cu alţii înseamnă să-ţi împărtăşeşti viaţa ta cu alţii. Noi împărtăşim vieţile noastre cu alţii şi de asemenea cu Cristos care promite să fie cu noi chiar când doi sau trei sunt adunaţi împreună în Numele Lui (Matei 18:20). Părtăşia cu Cristos şi cu alţi creştini implică a ne hrăni din Cuvântul lui Dumnezeu împreună. Câteodată înseamnă a mânca mâncare împreună.(Fapte 2:46). În părtăşie noi petrecem timpul nostru, darurile şi talentele noastre, atât spirituale cât şi naturale. De asemenea împărtăşim şi din banii noştri aşa cum ne conduce Dumnezeu şi în acord cu nevoile (2 Corinteni 9). Asta nu înseamnă că creştinii ar trebui să aibă aşteptarea ca alţi creştini să suporte familiile lor. Citeşte 1 Timotei 5:8. Creştinilor li s-a poruncit să muncească cu hărnicie şi cinstit ca să aibă ceva de împărtăşit cu aceia în nevoi (Efeseni 4:28). Părtăşia creştină nu există numai pentru a împlini nevoile creştinilor – emoţionale, sociale, mintale, spirituale şi unde este necesar, financiare. De asemenea există ca să demonstreze lumii ce înseamnă dragostea creştină şi să-i cheme pe oameni afară din lume în această părtăşie cu Cristos şi cu Trupul Lui. În părtăşie cu Cristos şi unul cu celălalt, venim nu numai să primim dar şi ca să dăm. Aici se împlineşte în mod practic dedicarea noastră faţă de Domnia lui Cristos, şi din acest motiv, este dovedită că este reală.

NEVOIA PENTRU PĂRTĂŞIE

Oamenii sunt creaţi de Dumnezeu pentru o relaţie. Când Dumnezeu a spus, : Nu este bine ca omul să fie singur” (Geneză 2:18), Adam deja avea o părtăşie minunată cu Tatăl din ceruri. Dar Dumnezeu nu vrea ca noi să trăim ca nişte călugări, nefăcând nimic altceva decât să vorbim cu El. Dumnezeu vrea ca să avem relaţii minunate cu oamenii, în special cu copii Săi. Planurile Sale pentru noi pot fi împlinite numai în timp ce învăţăm să ne relatăm corect atât cu fraţii şi surorile noastre în Cristos cât şi cu aceia care, din pricina ignoranţei sau rebeliunii, sunt încă în afara familiei lui Dumnezeu.

Să fii singuratic şi izolat nu este voia lui Dumnezeu. ” Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi.”(Psalm 68:6). Familia naturală este idea lui Dumnezeu.(Coloseni 3:18-21). Totuşi, multe familii nu exprimă dragostea pe care Dumnezeu intenţionează să o arate. Planul lui Dumnezeu este să ne pună imediat într-o familie minunată – familia Lui – în momentul în care ne întoarcem de la păcatele noastre la Cristos. Aici sunt câteva motive majore pentru a intra în mod serios în relaţii dedicate cu adevăraţi creştini (aceia care se încred în Cristos şi se întorc de la păcatele lor).

1. Oamenii cu care te asociezi va afecta destinul tău. ”Cine umblă cu înţelepţii {oamenii înţelepţi} se face înţelept: dar cine se însoţeşte cu nebunii va avea necaz [va fi distrus].” (Proverbe 13:20)
”Nu vă înşelaţi:”Prieteniile rele strică obiceiurile bune (morale].” (1 Corinteni 15:33). Destinul tău este determinat de caracterul tău, şi caracterul tău este afectat de aceia cu care alegi să te însoţeşti. Petrecând un timp remarcabil cu oameni care-L iubesc pe Dumnezeu şi se supun lui Dumnezeu şi urmează Cuvântul Lui, tu vei deveni înţelept de asemenea şi vei lua decizii corecte. Refuzând asta, alegi să fii cu rebelii şi rebeliunea va intra în tine. Această rebeliune te separă de Dumnezeu şi distruge viaţa ta spirituală.

Este important să fii implicat într-o biserică unde conducerea caută sfinţenie. Chiar dacă unii au o formă de evlavie sau doctrina corectă, ei nu sunt lideri buni dacă nu sunt înfometaţi după neprihănire în inimă şi în viaţă.

2. Dumnezeu a plănuit pentru tine ca să primeşti dragoste şi încurajare de la familia Lui de pe pământ. Adevăraţii creştini umblă în dragoste. ”prin aceasta toţi vor cunoaşte că voi sunteţi ucenicii Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii.” (Ioan 13:35). ”Acela care nu iubeşte nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:8).

Familia lui Dumnezeu este o familie a dragostei. Dar tu trebuie să fii deschis ca să primeşti această dragoste.” Voi de asemenea fiţi deschişi” (2 Corinteni 6:13). Noi toţi avem nevoie de încurajare şi de grijă câteodată. Dumnezeu va pregăti asta deseori prin oamenii Săi. El ne-a spus s-o facem şi pentru alţii de asemenea.

3. Dumnezeu vrea ca tu să înveţi să dai dragoste şi încurajare fraţilor şi surorilor tale în Cristos. ” Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că dragostea este de la Dumnezeu; şi orişicine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-L cunoaşte pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7). ” De aceea, încurajaţi-vă unii pe alţii şi zidiţi-vă unii pe alţii, aşa cum şi faceţi.” (1 Tesaloniceni 5:11).

Alţi creştini au nevoie de ajutorul tău. Chiar numai prin a fi credincios la biserică tu vei încuraja restul bisericii şi de asemenea şi conducerea. Dumnezeu vrea ca tu să încurajezi pe aceia care sunt în jurul tău în biserică în acord cu capacitatea ta şi cu chemarea ta.

4. Poţi învăţa înţelepciune de la creştinii mai maturi petrecând timp cu ei. ” Cel care umblă cu înţelepţii va fi înţelept” (Proverbe 13:20). Având părtăşie cu creştinii mai maturi tu vei creşte în dragoste, credinţă, înţelepciune şi sfinţenie.

5. Tu poţi fi zidit în credinţă prin auzirea predicii unor slujitori unşi ai lui Cristos. Credinţa vine în urma auzirii. (Romani 10:17). Predicarea Cuvântului ar trebui să zidească credinţa ta şi încrederea în promisiunile lui Dumnezeu.

6. Dacă rămâi într-o biserică în care oamenii nu ascultă la Cuvântul lui Dumnezeu şi nu se supun Cuvântului, exemplul lor şi învăţătura lor te vor conduce în iad. Pavel l-a instruit pe Timotei după cum urmează:” Predică Cuvântul! Stăruie asupra lui la timp şi la nelatimp, mustră,ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. Căci va fi un timp când oamenii nu vor suferi învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor aduna în jur învăţători după poftele lor” (2Timotei 4:2,3). Observă de asemenea ceea ce Isus a spus, :Nu orişicine care-Mi spune, ”Doamne, Doamne”, va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21). ” Lăsaţi-i [fariseii] în pace: ei sunt lideri orbi care conduc pe alţi orbi. şi dacă un orb conduce pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:14)

7. Dumnezeu vrea ca tu să-I slujeşti efectiv. Nu o poţi face dacă nu colaborezi cu alţi creştini. Dumnezeu ne-a creat pe noi a fi trupul lui Cristos, şi membre individuale. (1 Corinteni 12:27). şi aşa cum o mâna desconectată de la trup nu poate împlini scopul capului, nici tu nu poţi dacă nu eşti într-o relaţie corectă cu trupul lui Cristos – poporul lui Dumnezeu. Bunul simţ ne spune că fără cooperare nu putem realiza lucruri mari care să atingă mulţi oameni.

8. Când te întorci de la păcatele tale şi-L primeşti pe Cristos prin credinţă ca Domn tu eşti adăugat la trupul lui Cristos. Darurile şi talentele tale le completează pe cele ale celorlalţi. Citeşte 1 Corinteni 12:12-28.

9. Nu poţi împlini poruncile lui Cristos şi ale apostolilor fără a intra în părtăşie.
Cum puteţi să vă iubiţi unii pe alţii, să vă încurajaţi unii pe alţii, să vă îndemnaţi sau sfătuiţi unii pe alţii, să slujiţi unii altora dacă niciodată nu sunteţi ”unul cu celălalt”. Aceste porunci au fost date bisericilor. Citeşte Romani 12:10; Romani 15:14; Efeseni 4:32; 1 Tesaloniceni 5:11 ca exemple pentru aceste importante porunci şi cere-i Duhului Sfânt să-ţi arate ce înseamnă pentru tine.

10. Dumnezeu îţi porunceşte să vii şi să aparţii unei adunări de biserică în mod regulat. ” Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră laolaltă, cum au unii de obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Evrei 10:24,25). Vezi de asemenea Evrei 3:13. Noi trebuie să ne îndemnăm unii pe alţii zilnic.

BARIERE ÎMPOTRIVA PĂRTĂŞIEI DEDICATE

1. Mândrie spirituală, independenţă, respingere şi duhuri de rebeliune.

Mândria spirituală spune aşa: ”Nu există nici o biserică la care să se merite să merg. Nici una din ele n-au atins standardul pe care ar trebui să-l aibe.”

Independenţa spune: ” Eu urmez duhul. Eu nu ascult de oameni.” O persoană cu un duh puternic de independenţă nu se va supune conducerii stabilite de Dumnezeu în biserică. De aceea, el nu va zidi biserica aşa cum vrea Dumnezeu.

Oamenii afectaţi de duhuri de respingere au fost adânc răniţi în trecut. Ei au tendinţa să acţioneze şi să spună lucruri care-i face ofensivi. Ei încearcă să respingă dragostea altora. Apoi ei se retrag din părtăşie pentru că se simt răniţi şi nedoriţi.

Rebeliunea este un duşman al lui Dumnezeu şi este duhul care se consideră pe el însuşi mai corect, mai deştept şi mai drept decât Dumnezeu sau decât reprezentanţii Lui.Un rebel vrea să facă lucrul pe care el vrea să-l facă şi nu al lui Dumnezeu.

2. Frica de a se implica într-o sectă falsă. În unele ţări bisericile moarte tradiţionaliste formaliste au pus în oamenii de rând idea că orice altă organizaţie religioasă este posibil că este o parte dintr-o sectă rea care face lucruri ciudate noaptea, posibil că face spălare de creier sau face abuz sexual asupra oamenilor. De fapt, orice organizaţie religioasă sau structură care proclamă că este singura cale adevărată către Dumnezeu este ea însăşi o sectă falsă.Nu contează câte milioane de adepţi are. Nici o biserică nu are un monopol asupra lui Isus Cristos. (Ioan 14:6). Meditaţi asupra lecţiei Marcu 9:38,39. Dacă cineva ar fi avut dreptul să spună că ei sunt singurii care ar trebui să slujească în Numele lui Isus, aceştia au fost cei doisprezece apostoli. Dar Isus nu le-a dat dreptul să interzică altora să slujească.

3. Persecuţia din partea familiei, prietenilor sau autorităţilor. Persecuţia poate veni din una sau din toate aceste surse. Dacă nu te vei supune lui Cristos de frica persecuţiei, nu poţi să fii un adevărat ucenic al Lui. ”Da, şi toţi cei care vor să trăiască o viaţă dumnezeiască în Cristos Isus va suferi persecuţie.” (2Timotei 3:12). Citeşte cu atenţie Luca 14:26-33. Dumnezeu îţi promite persecuţie şi necazuri dacă Îl urmezi pe El (Fapte 14:22) dat El de asemenea promite să te elibereze în final de toate aceste lucruri. (Psalm 34:17,19).

4. Dragostea de lume. Pavel, apostolul, a spus către sfârşitul slujirii sale, ” pentru că Dima m-a părăsit din dragoste pentru lumea de acum.” (2 Timotei 4:10). Apostolul Ioan a spus, ”Să nu iubiţi lumea sau lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Pentru că tot ce este în lume – pofta cărnii, pofta ochilor şi mândria vieţii – nu este de la Tatăl ci este din lume.” (1 Ioan 2:15,16). Dacă tu iubeşti lumea, dragostea ta faţă de Isus se va răci şi nu te vei mai bucura de părtăşia unor creştini fierbinţi care sunt îndrăgostiţi de Isus Salvatorul şi Domnul lor.

BISERICA – CE ESTE?

Ce nu este.

1. Biserica nu este o clădire fizică.

2. Biserica nu este o denominaţiune. Nu este o organizaţie.

Nu există nici un suport biblic pentru nici una din aceste idei.

Ce este.

Biblia vorbeşte despre Biserica Universală – toţi aceia care-L iubesc şi cred în Isus Cristos ca Domn şi Salvator. De asemenea vorbeşte despre biserica din oraş, sau biserica din casă. Aici sunt alte revelaţii biblice despre ce este biserica.

1. Biserica este un asamblu de oameni chemaţi afară din lume ca să-I slujească lui Cristos. Cuvântul în greacă pentru biserică, ” ekklesia” înseamnă o adunare chemată afară. Biserica lui Cristos este o astfel de adunare chemată afară al cărei scop este să se închine şi să asculte de Cristos.

2. Biserica este trupul lui Cristos. Efeseni 1:22,23 ne spune aceasta – ” biserica care este trupul Lui.” 1 Corinteni 12 descrie trupul lui Cristos. Biserica este trupul lui Cristos pe pământ, prin care Cristos trebuie să fie exprimat şi să slujească lumii.

3. Biserica este familia lui Dumnezeu. Dumnezeu este Tatăl nostru. Isus este fratele nostru. Ceilalţi adevăraţi credincioşi sunt fraţii şi surorile noastre în Cristos. (Efeseni 3:14; Evrei 2:11; Fapte 15:32 şi multe altele). O familie este un loc de acceptare, grijă, antrenament, ajutor mutual, dragoste. Aşa trebuie să fie biserica.

4. Biserica este templul lui Dumnezeu. Efeseni 2:20,21. Asta ne aminteşte că suntem puşi deoparte pentru Dumnezeu şi că trebuie să fim sfinţi pentru Domnul. Trupurile noastre sunt de asemenea templele Duhului Sfânt. (1 Corinteni 6:19) şi de aceea trebuie să fie întreţinute curate ca să ne putem închina lui Dumnezeu în mod acceptabil. (Romani 12:1,2).

5 Biserica este armata lui Dumnezeu. Dumnezeu este un luptător, şi noi am fost chemaţi ca să luptăm. Efeseni 6:10-20 ne arată că fiind parte din armata lui Dumnezeu noi trebuie să îmbrăcăm armura noastră. 2 Corinteni 10:4 ne spune că noi avem pe care să le folosim în războiul nostru. Ca orice armată există o erarhie spirituală, autoritate şi lanţ de comandă. Noi trebuie să ne cunoaştem locul nostru în armată şi să ştim să ne supunem Duhului Sfânt şi acelora care sunt în conducere deasupra noastră în bătălia noastră împotriva lui satan şi forţelor sale ale întunericului.

6. Biserica este mireasa lui Cristos. (Efeseni 5:32. Ioan 3:29. Apocalipsă 21:9). Biserica este pregătită pentru Domnul pentru o mare nuntă în ceruri. Cristos ne iubeşte aşa de mult şi noi răspundem dragostei Lui ca biserică.

7. Biserica este casa lui Dumnezeu. 1Timotei 3:15 şi Evrei 3:6 ne spune că noi suntem casa lui Dumnezeu. Dumnezeu locuieşte în noi! Dumnezeu ne organizează. Dumnezeu pune comorile Lui în noi!

BISERICILE DE CASĂ

Biserica primară se întâlnea în casele oamenilor. (Fapte 8:3; Romani 16:5 ” Salută biserica care este în casa lor.”,Coloseni 4:15; Filimon 1:2). Clădiri speciale de biserică nu au fost construite până în secolul 4 şi au fost parte din procesul de a introduce un creştinism formal, fără putere unde nişte preoţi special antrenaţi cu tradiţii nebiblice slujea unor membrii de biserică ignoranţi care nu au mai căutat să citească şi să se supună Cuvântul lui Dumnezeu pentru ei personal. Bineînţeles că Dumnezeu poate folosi clădiri speciale pentru adunări mai mari de creştini ca să-L sărbătorească pe Domnul împreună şi să audă slujitori unşi care să predice şi să înveţe Cuvântul lui Dumnezeu, dar asta nu trebuie niciodată să înlocuiască adevărata viaţă a bisericii care este la nivelul grupurilor de casă. Apostolii au predicat în sinagogi şi în templu când era posibil, dar ei de asemenea au învăţat ”din casă în casă” (Fapte 20:20). Creştinismul nu este un sport spectator. Fiecare adevărat creştin este un ucenic (Fapte 11:26) şi trebuie să trăiască ca un ucenic, făcând ucenici oriunde el sau ea pot, în contextul relaţiilor de echipă iubitoare.

Casele noastre ar trebui să fie sfinte şi să nu conţină obiecte care să-l ofenseze pe Dumnezeu. Poruncile Noului Testament pentru relaţie nu poate fi împlinit numai în adunări largi. ” Bisericile de casă” sau ”părtăşiile de casă” sau ” grupurile celulă”sunt adunări mai mici între 3 şi 20 de oameni care se adună împreună regulat să crească în har şi în cunoştinţa Domnului Isus Cristos. Bisericile de casă sau grupurile celulă trebuie să dea un raport viziunii conducerii în trupul mai larg al lui Cristos. Grupurile de părtăşie de casă sunt un vehicol în care Marea Trimitere, ” Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Matei 28:19) poate fi împlinită. Mai jos sunt câteva din scopurile biblice ale unui grup de părtăşie de casă.

1. Să laude, să se închine şi să se supună lui Cristos.(CITEşTE Fapte 2:42).

2. Să înveţe Cuvântul lui Dumnezeu şi cum să-L aplice.(Fapte 2:42)

3. Să se roage împreună şi să celebreze cina Domnului împreună.(Fapte 2:42,46).

4. Să realizeze părtăşia şi să dezvolte comunităţi ale speranţei, vindecării şi vieţii. (Fapte 2:44,45; Evrei 13:16).

5. Să-i aducă pe oameni la o credinţă vie în Cristos. (Fapte 2:47)

6. Să slujească unul altuia. (1 Corinteni 14:26).

7. Să ne pregătim unul pe altul pentru misiune în lume. (Matei 28:19)

” şi zilnic în templu şi în fiecare casă, ei nu au încetat să înveţe şi să-L predice pe Isus ca Cristosul.;; (Fapte 5:42).

ADUNAREA

Bisericile de casă trebuie să fie organizate să se întâlnească împreună regulat pentru unirea tăriei în adunări, în mod regulat, de preferat săptămânal. Aceste adunări ar trebui să se adune împreună să se roage pentru oraş sau pentru sat în care ei trăiesc (1 Timotei 2:1-2), să citească Cuvântul lui Dumnezeu, să laude şi să se închine lui Dumnezeu în unitate şi să audă slujirea Cuvântului de la nişte slujitori unşi şi dovediţi ai Evangheliei.

Aceste întâlniri sunt biblice. Fapte 5:42. Ele au următoarele scopuri.

1. Să realizeze unitate între Creştini. (1 Corinteni 1:10)

2. Să schimbe atmosfera spirituală de deasupra localităţii. (Efeseni 3:10; Matei 18:18-20)

3. Să dea posibilitatea predicatorilor şi învăţătorilor (Efeseni 4:11-12) să atingă mai mulţi credincioşi deodată cu mesajele lor de la Domnul.

4. Să creeze o cale pentru diferite expresii creative de laudă, închinare şi comunicare care nu sunt practice la nivelul unui grup de casă. (Psalm 149:1)

5. Să dea o mai largă şi mai credibilă mărturie comunităţii. (Fapte 6:7)

6. Să dea posibilitatea organizării de proiecte şi slujiri care cer o cooperare mai largă între creştini dăruiţi şi chemaţi să slujească împreună într-un anumit domeniu.
(2 Corinteni 8:10-15 vorbeşte despre un proiect organizat pentru sfinţii din Ierusalim)

SUPUNEREA ŞI AUTORITATEA BISERICII

Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte clar despre acest subiect.

” Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei veghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală, pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.” (Evrei 13:17).

Fiecare creştin este chemat să recunoască şi să asculte de o conducere dumnezeiască. ” Aduceţi-vă aminte de conducătorii voştri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; şi privind deaproape sfârşitul vieţuirii lor, urmaţi-le credinţa.” (Evrei 13:7)

Supunerea noastră este în primul rând faţă de Dumnezeu şi faţă de Cuvântul Lui. Aceasta implică o viaţă de rugăciune şi de ascultare faţă de Duhul Sfânt. În mijlocul la toate acestea, totuşi, noi trebuie să învăţăm să balansăm convingerea noastră a ceea ce Duhul Sfânt ne vorbeşte în mod personal să facem cu principiul supunerii faţă de conducerea bisericii şi cu viziunea pe care ei au primit-o în care noi formăm o parte.

Pentru ca o biserică să realizeze orice la orice nivel, trebuie să existe în primul rând o conducere cu o viziune, şi în al doilea rând, oameni care să fie voitori să coopereze cu acea conducere şi cu acea viziune. Dacă nu, va fi haos, lipsă de unitate şi o slujire neefectivă. După ce Duhul Sfânt te-a aşezat într-o biserică, tu eşti responsabil să asculţi de conducerea stabilită a bisericii şi să cooperezi cu ei. Poate că n-o să-ţi placă întotdeauna felul în care ei sunt, felul în care fac lucrurile sau în care iau decizii. Dar ca soldat al lui Isus Cristos trebuie să învăţăm să ne supunem autorităţii pe care Dumnezeu a pus-o în biserică. Ca şi pocăinţa şi credinţa, acesta implică o alegere de partea ta. Tu ar trebui să te rogi pentru liderii tăi – nu ca ei să facă ceea ce tu gândeşti (care este rugăciune de vrăjitorie), dar mai bine să facă ceea ce Dumnezeu vrea. Tu trebuie să te încrezi că Dumnezeu îţi va da instrucţiunile sale pentru slujire nu numai direct dar şi prin instrucţiunile pastorului sau a unui slujitor delegat.

Cine sunt conducerea bisericii?

Normal fiecare biserică are un lider cu o viziune de la Dumnezeu. ” Când nu este nici o descoperire dumnezeiască poporul este fără frâu.” (Proverbe 29:18).De obicei, acest lider este numit ”pastorul senior” sau simplu ”pastorul”. Tu ar trebui să te supui pastorului şi acelora pe care el i-a pus asupra anumitor arii ale bisericii atâta timp cât ai de a face cu aceste zone, cum ar fi un lider de grup de casă. Într-o biserică mai dezvoltată şi organizată după liniile biblice, poate să existe de asemenea, elderi sau diaconi ( care au responsabilitate pentru diferite activităţi sau slujiri sub conducerea slujitorului senior sau a pastorului). Se poate argumenta că titlul biblic pentru un lider de grup de casă este ”diacon” care înseamnă simplu ”slujitor”. În Împărăţia lui Cristos, conducerea trebuie să fie slujitori. Ei sunt ispravnici de încredere ca să aducă revelaţia lui Cristos poporului Său şi să aibă grijă de ei. Dar ei sunt slujitori la care noi ar trebui să ne supunem – nu forţat dar din dragoste şi respect.

Beneficiile supunerii, Problemele rebeliunii

Supunerea faţă de conducere te pune într-un loc în care eşti protejat înaintea lui Dumnezeu. Tu vei fi acoperit de conducerea bisericii locale la care te supui.

Supunerea te aduce într-o părtăşie mai apropiată cu conducerea. În felul acesta tu vei primi binecuvântări spirituale prin ei – ungere şi îndemânare dumnezeiască şi înţelepciune.

Supunându-te credincios unui lider dumnezeiesc tu vei fi un candidat pentru promovare în biserică.

Dacă te împotriveşti conducerii şi le faci viaţa neplăcută n-o să-ţi meargă bine. (Evrei 13:17). Este posibil că vei avea pierderi financiare. În unele cazuri, Dumnezeu e posibil că-şi ia mâna Lui protectoare şi poate că tu vei muri! Ai grijă să nu cârteşti şi să te plângi împotriva conducerii dumnezeieşti aşa cum au cârtit israeliţii împotriva lui Moise şi au intrat sub judecăţile lui Dumnezeu.

Copyright © Michael Fackerell 2009
www.christian-faith.com/forjesus/romana

Aveţi permisiunea să duplicaţi şi să distribuiţi gratuit această învăţătură atâta timp cât nu modificaţi nimic din content, inclusiv numele autorului, nota de copyright şi adresa paginii de web.

What do YOU think?

comments

About Michael Fackerell

The Christian faith is about Jesus. He came to save the lost. About Jesus Christ, Bible teaching, Testimonies, Salvation, Prayer, Faith, Networking.

Speak Your Mind

*

close
Facebook Iconfacebook like buttonYouTube Icon